Continui seria de articole începută anul trecut despre brunch-urile organizate de My Secret Romania la sud de Carpați cu o relatare despre primul brunch la care am participat anul acesta, cel de la Școala de la Piscu, la o azvârlitură de băț de București.
Despre Școala de la Piscu știam deja de ceva vreme, i-am întâlnit la diverse manifestații în București (Rural fest, printre altele, dacă îmi aduc eu bine aminte) și am cumpărat două cărți scrise de Adriana Scripcariu, despre patrimoniul cultural al județelor Ilfov și Brașov.
Școala de la Piscu nu este doar o școală (la propriu, prima școală privată din mediul rural), ci și un loc unde tradițiile locului se adună și se păstrează, pentru a fi date mai departe. În caz că nu știați deja, Piscu este sat de olari, iar în curând se va deschide acolo și un Muzeul al oalelor de Piscu.
Dacă sunteți interesați de vechile meșteșuguri românești, puteți organiza excursii cu elevii la Piscu pentru ateliere de olărit, ţesut, icoană pe sticlă, gravură și tehnici de sculptură. Costul porneşte de la 35 lei/ persoană pentru un minim de 15 persoane.
Școala de la Piscu are și o caravană itinerantă cu care poate veni la voi (la școală sau la diverse târguri, expoziții, evenimente culturale). Detalii aici.
Și acum despre Brunchul de la Piscu
A fost primul brunch din serie și s-a nimerit în post, așa că ne-am bucurat de mâncăruri savuroase pe bază de verdețuri: ciorbă de urzici, icre de fasole, pastă de leurdă, salată de untișor și alte ”buruieni”, ceapă verde.
Pe lângă ele, o brânză nemaipomenit de bună (am cumpărat și pentru acasă), ciorbă și saramură de pește (nu am gustat ciorba dar saramura a fost de vis).
Laptele bătut a fost exact ca cel din copilăria mea. Am băut o ulcică și la masa principală dar și la masa a doua, cu mămăligă caldă.
Foarte mult mi-au plăcut dulciurile, în special o ruladă cu gem de prune și nuci, care mi s-a părut extraordinară. Am gustat pentru prima oară colarezi cu lapte și orez dulce cu prune uscate.
Cum la fiecare brunch, există și un mic târg cu produse locale, am plecat acasă cu vin, cu brânză și cu o cană din ceramică, atât de frumos smălțuită, că juri că e porțelan. Toată ceramica de Piscu mi s-a părut foarte frumoasă. Pe lângă acestea, mai puteau fi cumpărate ceaiuri, nuci, vlăstari de floarea soarelui, biscuiți și ciocolată raw, siropuri, zacuscă, sos de roșii și dulcețuri.
Spațiul de la Școala de la Piscu e foarte ofertant, așa că am fost surprinsă că la acest brunch nu au avut pregătită nicio activitate pentru copii. Pe de o parte, m-am bucurat că nu a venit și Eliza, pentru că probabil s-ar fi plictisit. La celelalte brunchuri s-a bucurat de atelierele de olărit, de cozonaci, de împletit coșuri din nuiele, de brățări și alte podoabe, dar aici nu a fost nimic organizat.
E adevărat că demonstrația de tehnici de olărit i-a atras pe copii să privească, iar discuțiile despre sculptură i-au atras pe adulți într-o dezbatere care s-a prelungit, dar cred că ar fi mers și ceva mai concret, ceva de făcut cu mâinile și de luat acasă (nu că mi-aș dori încă o chestie meșterită de Eliza și pusă pe undeva prin casă 😀 am destule!).
Marele avantaj al brunchului de la Piscu a fost distanța relativ mică față de București și chiar dacă mâncarea a fost de post sau vremea capricioasă, a fost plin de familii cu copii mici. Niciodată nu mi s-a întâmplat să mă întâlnesc cu atâtea persoane cunoscute în același loc 😀
Gazdele acestui brunch au fost soții Scripcariu – Virgil Scripcariu, sculptor și Adriana Scripcariu, autoarea manualelor de patrimoniu. Dacă sunteți din București și ați văzut vreodată în fața Bisericii Anglicane statuia cu femeia gravidă și pruncul care ține în mână o suliță îndreptată spre un balaur, să știți că Virgil Scripcariu este autorul acesteia.
Deși se spune că statuia l-ar reprezenta pe Sfântul Gheorghe copil, sculptorul ne-a povestit la brunch că, de fapt, sursa de inspirație a fost soția lui, care părea mereu o femeie foarte puternică atunci când era gravidă. Lui i se părea că pruncul din interior îi dă și mai multă forță. Și așa s-a născut ideea statuii, cu pruncul din interior care ucide balaurii din exterior. Ulterior au apărut diferite interpretări ale statuii și mitul urban s-a propagat destul de frumos, așa că a fost lăsat așa.
Din păcate la cel de-al doilea brunch din serie, la Ostroveni, nu am reușit să ajungem. Ne-a descurajat distanța mare și faptul că eram cam obosiți după drumurile făcute în vacanța de Paști, și din păcate nici pe 8 iunie la Novaci nu vom ajunge. Însă așteptăm cu interes brunchul din iulie și, cine știe, poate între timp ajungem la vreunul și în Transilvania.