Un board game este un joc care se joacă pe masă (board = placă/masă, game = joc). Evident, jocurile acestea nu sunt ceva nou în România. În copilărie aveam și noi board games, doar că nu le spuneam așa. Probabil le spuneam pur și simplu jocuri și nu simțeam nevoia să le diferențiem cumva.
Din propria mea copilărie nu-mi aduc aminte decât de jocuri de tip sus-jos (pioni și diverse drumuri pe care trebuia să le faci), șah, rummy, Păcălici și Scrabble. Nici măcar ”Nu te supăra, frate” (sau Ludo) nu l-am avut, ce să mai vorbesc de alte jocuri despre care am aflat mult mai târziu în viață, gen Dacii și romanii, Bunul gospodar (un soi de Monopoly) sau Marocco.
Mergând și mai înapoi, vă pot spune că am văzut la Muzeul Jucăriilor un joc similar cu Monopoly, care se chema Capitaly și care datează din anii 1930. Deci românii jucau board games încă dinainte de Primul Război Mondial și nu vorbesc aici doar despre jocul de cărți (nici măcar nu sunt sigură că jocul de cărți e un board game 😀 )
Cred că părintele board game-ului românesc așa cum îl știm este, însă, Ioan Nicolau. El și-a dorit foarte mult să creeze jocuri educaționale pentru copii și s-a încăpățânat să inventeze jocuri fără zar. El a creat jocuri precum Animale din continente și Jocul proverbelor, ca să le enumăr pe cele mai cunoscute.
Ioan Nicolau a construit mii de jocuri de-a lungul vieții, iar într-un interviu chiar spune că nu le-a făcut niciodată inventarul. Mi-aș dori foarte mult să-l cunosc pe acest om și să-i văd jocurile. Mie nu-mi place așa de mult să mă joc, dar sunt fascinată de istoria jocurilor în România.
În prezent, industria jocurilor de tip boardgame, de inspirație și fabricație românească, se rezumă (cred, dacă greșesc vă rog să mă corectați) la un singur om, pe nume Radu Arvur de la Arvur Games. Radu a inventat două jocuri, pentru 3+ și pentru 8+ ani: Ograda și Basmele.
Pentru că am vrut să aflu mai multe despre Arvur Games și despre inițiativa lui Radu de a crea jocuri inspirate din folclorul român, i-am luat un interviu. Vă invit să-l citiți și să ne împărtășiți părerea voastră cu privire la jocurile românești de tip boardgame.
Conceptul – cum v-a venit ideea și de ce tocmai formatul de boardgames și nu alt tip de joc/jucărie? Cam în ce proporție credeți ca mai joacă copiii din Romania jocuri de tip board game?
Petrecând timp cu fetița mea și încercând să o învăț în același timp cât mai multe lucruri, am descoperit că e foarte ușor să o fac jucându-mă. Astfel am creat împreuna tot felul de desene, obiecte de hârtie sau celuloză, pictându-le și transformând-le apoi în jucării. La un moment dat am nimerit o cutie de ciocolata pe care am desenat un traseu, am introdus o fermă cu animăluțe micuțe, un zar și hopa, s-a transformat în joc!
Am observat apoi cum îl putem îmbunătăți, câte lucruri putem învață într-un mod distractiv. Acesta a fost momentul în care a apărut și ideea unei afaceri creative, cu rolul de a încuraja petrecerea unui timp de calitate și de a educa în același timp viitoarea generație, cu beneficii pentru societate deci, idee susținută și de experiența de a materializa un astfel de proiect.
Cred că din ce în ce mai puțini copii sunt atrași de astfel de jocuri, preferând varianta jocurilor pe tabletă sau telefon. Aici nu mi-e clar dacă copiii preferă varianta electronică sau părinții, prinși în viteza cotidiană. Provocarea este de a face jocurile cât mai atractive grafic pentru copii și cât mai echilibrate între jucători, indiferent de vârsta, astfel încât părinții să fie atrași de o competiție prietenească cu propriul copil.
Ce nevoie de piață credeți ca ați acoperit cu aceste jocuri? Care este istoricul board game-urilor romanești pana acum?
Cred că o serie întreagă de generații și-a petrecut copilăria jucând Piticot, Nu te supăra frate și ascultând povești la pick-up. Aceste activități ne provocau imaginația și ne solicitau gândirea fiind în același timp și amuzante, dar cel mai important cred că era că permiteau interacțiunea directă cu alți copii sau cu părinții.
Astăzi părinții nu intră în online să se înscrie la o partida de Roblox cu copilul, aceste jocuri de societate oferindu-le în schimb ocazia de a experimenta acest gen de momente memorabile.
Cu ce se deosebesc board game-urile dvs fata de toate celelalte care se găsesc acum pe piața și sunt similare (cu planșă de joc, zaruri etc)
Când am decis să pun la punct un plan de afaceri am știut ca el se va baza pe o viziune, cu misiuni și obiective clare. Așa că eu mi-am propus ca jocurile mele să aibă un impact pozitiv în dezvoltarea cognitiva a copiilor, iar pentru asta urmăresc și mă inspir din mecanici care antrenează memoria și capacitatea de calcul și concentrare.
Apoi regulile trebuie să fie simple, jocurile să aibă surprize și să fie distractive, iar aici mă bazez pe un consultant valoros în persoana fetiței mele, cu care testez intensiv ideile. De asemenea, ilustrațiile de calitate îi pot stimula pe copiii să afle mai multe despre artă, despre basme sau despre traiul tradițional românesc.
Care sunt provocările ca antreprenor în Romania si, în mod special, ca fabricant de lucruri fizice? Cat de ușor/greu e să găsești în Romania tot ce ai nevoie pentru a-ti fabrica lucrurile 100% aici?
Momentan nu aș putea spune că am întâmpinat obstacole majore în implementarea planului de afaceri, chiar am găsit ușor ajutor și oameni care să se implice cu plăcere în proiect. Tehnologia este aici, competiția face să crească și calitatea ofertelor, iar antreprenorii pot contracta convenabil servicii diverse, de la consultanță în promovare până la livrare.
Probabil că dificultățile apar când nu poți controla cash flow-ul, când nu încasezi dar trebuie să plătești salarii, dar acest lucru cred că este valabil peste tot în lume.
Care a fost cel mai mare obstacol pana acum?
Cred că cel mai dificil a fost să gestionez partea creativă, atât pe partea de mecanică a jocului, cât și pe partea de ilustrații artistice și grafică computerizată. Fiind direct implicat în validarea conceptului a fost nevoie de o comunicare clară și o corelare a tuturor aspectelor vizuale.
Dar cea mai mare satisfacție?
La evenimentul de lansare am prezentat copiilor jocul și i-am provocat la joacă. Reacțiile lor la joc, intensitatea cu care urmăreau desfășurarea partidei și dorința de a juca până la final au fost de ajuns să justifice eforturile de a scoate pe piață aceste două jocuri autohtone, Ograda și Basme.