Dacă tot am fost în zona Ponoarele, ne-am gândit să coborâm și spre Târgu Jiu, să vizităm Ansamblul Monumental Constantin Brâncuși, cu un ocol pe la Casa Memorială din Hobița.
Prima oprire a fost la Hobița, satul în care s-a născut Constantin Brâncuși și unde a locuit până în jurul vârstei de 11 ani. Casa memorială nu este chiar clădirea în care s-a născut Brâncuși, ci o casă similară (conform ghidului de la fața locului).
Ca o anecdotă, vă pot spune că atunci când am ajuns la Hobița, am întrebat-o pe Eliza dacă știe cine a fost Brâncuși (Eliza a ratat scandalul cu Irina Rimes ca ambasador Brâncuși) și mi-a zis că desigur că știe, doar i-a vizitat atelierul din Paris. 😀 Brusc m-am simțit ceva mai puțin cosmopolită decât fii-mea 😀 😀 😀
Iată și o poză din atelierul lui Brâncuși de la Paris, poză făcută de tatăl Elizei când au fost împreună, acum doi ani.
În casa de la Hobița pot fi văzute fotografii cu Brâncuși, precum și obiecte țărănești din perioada respectivă. În curte se află o piatră memorială.
Taxa de acces este de 5 lei/adult și 2,5 lei/copil.
După Hobița, ne-am oprit să mâncăm în Târgu Jiu, plecaserăm de dimineață fără mic dejun și deja era ora prânzului. La recomandarea Iuliei de la Casa Iilor din Ponoarele, am căutat Terasa Anna și nu ne-a părut rău. Mâncarea a fost foarte bună, iar servirea foarte amabilă și îngăduitoare.
După prânz am plecat spre parcul în care se află Poarta sărutului, Aleea scaunelor și Masa Tăcerii.
Conform unei broșuri pe care am cumpărat-o de la Hobița (și care este jenant de prost tradusă în engleză):
”Aleea Scaunelor a reprezentat domeniul celor care participă fără să se implice, prevăzător, așteptând finalul; ”ei” reprezintă ordinea impusă și circumstanțele.
”Poarta sărutului este poarta prin care se face trecerea spre o altă viață.” Am citit adesea că Poarta sărutului este percepută ca un monument funerar, ceea ce face ca obiceiul de face poze de nuntă sau chiar cununii în fața monumentului să pară un pic nepotrivit.
Am vrut să scriu la un moment dat un articol despre asta pentru revista de nunți la care lucram atunci, dar nu am reușit să iau legătura cu nimeni de la Primăria Târgu Jiu.
Noi am nimerit o zi frumoasă și cam pustie, am putut face poze și ne-am plimbat pe malul Jiului în parcul cu Poarta și Masa.
După asta (și câteva dude mâncate în parc), am plecat spre Parcul Coloanei fără Sfârșit. Deși sunt în parcuri diferite, cele trei componente ale Ansamblului sunt dispuse pe aceeași axă orientată vest-est, cu lungimea de 1275 cm.
Conform Wikipedia, ”Coloana Infinitului este o stilizare a coloanelor funerare specifice sudului României. Denumirea originală era „Coloana recunoștinței fără sfârșit” și a fost dedicată soldaților români din Primul Război Mondial căzuți în 1916 în luptele de pe malul Jiului.”
Evident, am făcut și noi pozele clasice cu copiii și coloana, când par ba că o țin în palmă, ba că se sprijină de ea 😀 Nu vi le arăt, că nu sunt cine știe ce 😀
Dacă vreți să vă documentați despre Brâncuși, dacă vă fascinează personalitatea lui sau vreți să aflați mai multe despre sculpturile sale, puteți consulta următoarele biografii (romanțate), pentru copii și adulți:
Genialii. Un an din copilăria lor, Anca Nedelcu, Elena Diana Nedelcu, editura Pandora M – un capitol al cărții urmărește un an din viața lui Brâncuși la vârsta de 10 ani (cam înainte să plece de acasă prima oară).
Aventuri în lumea lui Brâncuși, Patricia Lidia, editura Brumar – povestea vieții și operei lui Brâncuși pentru copii de 10-14 ani.
Brâncuși sau cum a învățat țestoasa să zboare, Moni Stănilă, editura Polirom – o biografie romanțată a sculptorului dedicată cititorilor adulți.