Turist în România – la Ponoarele pe urmele cusăturilor românești

Ponoarele e o zonă care mie mi-e tare dragă. Totul a început cu liliacul, floarea mea preferată. Știam că se ține la Ponoarele un Festival al Liliacului și că acolo ar fi o pădure de liliac sălbatic.

Așa că prima oară când am mers acolo, am mers în căutarea liliacului. Nu l-am găsit (și, conform spuselor localnicilor, nici nu prea mai există), dar am găsit atunci o mulțime de alte atracții pe care eu le-am numit Minunile de la Ponoarele: orhideele sălbatice, Podul lui Dumnezeu, peștera Ponoarele, lacul Zăton.

Întâmplare a făcut să ne întoarcem la Ponoarele, în căutarea unui atelier de cusut ii: Ie Tradițional Românească. Știam de ceva timp că există acolo un loc magic unde prind viață ii cusute cu cele mai frumoase modele, dar nu reușisem să ajung acolo.

Așa că am zis ”acu-i acu”, am dat căutare pe Google după ”ii Ponoarele” și așa am aflat nu doar despre atelier, ci despre faptul că tocmai se deschisese în Ponoarele Casa iilor, o pensiune care, din poze, arăta desprinsă dintr-un album de artă populară.

Am dat repede un mesaj și proprietara, Iulia Martinescu, mi-a răspuns aproape imediat. Am făcut o rezervare pentru o singură noapte, din păcate nu puteam sta mai mult pentru că nu aveam timp. Camera costă 220 lei/noapte și merită fiecare leu.

Când am fost noi, pensiunea era goală. A mai venit un singur cuplu, cam după ce ne-am culcat noi și s-au trezit, probabil, după ce am plecat noi 😀 Deci nu am interacționat decât cu gazda.

Cum vă spuneam, pensiunea este nou-construită. Spațioasă, luminoasă, cu mobilier pictat manual și cu un amestec omogen de decorațiuni vechi și noi, este de un bun gust desăvârșit.

Eu cu Eliza am stat în Odaia cu lavandă, iar soțul cu Vlad în Odaia cu Margarete.

De pe terasa din spate am văzut apusul soarelui și mi s-a părut că am ajuns în rai.

Lângă pensiune se află și atelierul și magazinul de ii. Toate iile sunt cusute manual de femeile din comuna Ponoarele și împrejurimi. Femeile cos la ele acasă, printre treburile zilnice, apoi aduc piesele la atelier unde sunt asamblate.

Eliza și-a ales o ie cu modele mov, care a fost 450 de lei. Și-ar fi dorit ea o ie cu lavandă, s-a uitat lung la mine, dar chiar nu aveam de unde să dau atâția bani (1200 de lei). Într-un final a fost bucuroasă de ia aleasă și a spus că o va păstra s-o dea mai departe fiicei ei, dacă va avea una.

Iile sunt scumpe, fie ele vechi sau noi, nu doar pentru că implică o cantitate uriașă de muncă și foarte mult timp (uneori femeile lucrează și o lună întreagă la o ie mai bogată), dar și pentru valoarea lor de patrimoniu. O ie, odată intrată în familie, nu va fi înstrăinată, ci lăsată moștenire copiilor și nepoților.

Vă recomand din toată inima pensiunea aceasta. Nu are bucătărie, deci va trebui să mâncați în altă parte (e o terasă destul de decentă în Baia de Aramă – Select), dar pentru cazare și relaxare, merită toți banii.

Și pentru că tot am cititori care strigă ”reclamă mascată” de câte ori postez o recomandare, o să specific că ne-am plătit cazarea pentru ambele camere din banii noștri, la fel și ia Elizei. Am primit gratis o ceșcuță de afinată de la doamna mama proprietarei (sărumâna!) dar nu cred că se pune, nu?

2 Replies to “Turist în România – la Ponoarele pe urmele cusăturilor românești”

  1. Multumim pentru recomandari! Mie mi se par foarte potrivite chiar daca ai fi platita pentru recenzii. Pentru ca imi plac foarte mult articolele tale as vrea sa adaug ca o parte din acele bluzite nu sunt ii, sunt bluzite de inspiratie traditionala, ia romaneasca nu are maneca scurta, la gat nu este crosetata are alt mod de prindere, modelele de pe piept sunt cusute cat mai sus, cusaturile au semnificatii si simboluri, nu pot fi cusute oricum. Sper ca nu suna prea aiurea completarea mea. O luna cred ca dureaza cusutul unei ii de lucru/urbane, cu putina broderie altfel se lucreaza mult mai mult. Daca vrei sa citesti mai multe, iti recomand grupurile de facebook, oricine poate coase ie, ia raurata romaneste, semne cusute in actiune, sunt foarte multe informatii pretioase. Eu lucrez la o ie destul de simpla, folosesc cusutul ca si terapie impotriva durerii. O vara frumoasa!

    1. Laura Frunză says: Reply

      Adina, cred ca la fel ca multe alte lucruri, si ia romaneasca a evoluat odata cu trecerea timpului. Asa cum pe vremuri spunea o poveste despre purtatoare, si acum e la fel, doar ca purtatoarea traieste in 2020 si ii plac manecile scurte si cusaturile cu lavanda si lalele 😀 😀 😀 Si in functie de regiune, cred ca existau cusaturi in tot felul de zone ale iei si diferite tipuri de prindere (de ex mie nu-mi plac iile care vin pana in gat sau se strang cu snur, asa ca am cautat un model mai decoltat si am gasit ce-mi doream la o ie veche din zona de sud). Uite, eu urmaresc pagina asta care vinde ii vechi si o sa vezi acolo tot felul de modele, cusaturi peste tot, adaosuri (chiar adaosuri crosetate), diferite panzeturi etc: https://www.facebook.com/permalink.php?story_fbid=3069018169844557&id=1605913666155022
      Am remarcat ca se insista foarte mult pe diferenta asta intre ie si bluza stilizata. Stiu ca sunt multe ”ii” aduse din India (brodate la masina), pai alea chiar nu sunt ii, oricat ar reproduce cusaturile si modelele romanesti. Dar ce e cusut la noi, pe panza romaneasca, dupa modele de cusaturi romanesti, de românce, chiar daca e pentru comert, cred ca ar putea fi numita ie (moderna, sa zicem). Sau ”cămașă”, că de fapt femeile din vechime nici nu prea foloseau termenul ie.

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.