Am vrut să fiu Lorelei Gilmore și mă bucur că nu sunt (chiar așa)

Am vrut de mult timp să scriu articolul ăsta, dar am avut ceva rețineri pentru că am remarcat că unele seriale stârnesc asemenea pasiuni oamenilor, că a spune ceva rău de ele e ca și cum ai scuipa pe trotuar în fața primăriei 😀 😀 😀

Dar pentru că Fetele Gilmore a fost, de departe, serialul meu preferat când aveam 20 de ani, am decis să scriu articolul, chiar dacă opinia mea s-a schimbat. Mă rog, nu despre serial, ci despre personajul principal, Lorelei Gilmore.

Când aveam 20+ îmi doream foarte mult să ajung să fiu un părinte ca Lorelei. În viziunea mea de atunci, Lorelei părea părintele ideal: mereu calmă, înțelegătoare, cu o soluție salvatoare la orice situație, cu mici ritualuri și o relație ”perfectă” cu fiica ei. Visam să am o fiică și să fim și noi două ca Lorelei cu Rory.

Și apoi am avut o fiică și fiica a crescut mare și am realizat că modelul Lorelei-Rory nu e tocmai ce mi-aș dori pentru noi. O să fac o trecere în revistă a serialului, ca să înțeleagă și cei care nu l-au văzut despre ce vorbesc.

Lorelei e o mamă singură de 30 de ani care a făcut un copil în adolescență. Rory are acum în jur de 14-15 ani și amândouă locuiesc singure într-un orășel idilic, unde Lorelei lucrează la un han, iar Rory merge la școală. Cele două sunt un soi de vedete locale, toată lumea le iubește și ele sunt mereu în centrul atenției.

Viața lor e lipsită de provocări sau necazuri, iar Rory crește într-un cocon, iubită și răsfățată de toți locuitorii din Stars Hollow. E pasionată de citit și își dorește să devină jurnalistă. Mai mereu cară după ea câteva cărți, are o prietenă foarte bună și note mari la școală.

Așa începe seria întâi. Apoi Rory merge la o școală de elită și încep să apară diverse provocări în viața ei: un iubit, probleme la școală (nu ține pasul cu nivelul școlii de elită), apoi mama ei se combină cu proful de engleză, de care se desparte și cu care iar se împacă și pe care îl părăsește în seara dinaintea nunții.

Iar Rory are o relație aparent fericită cu Dean, de care se desparte pentru că este incapabilă să-și exprime sentimentele. Apoi se împacă și apar iar nori negri când în oraș vine băiatul ”rău” cu care pare să aibă mai multe în comun. Spre deosebire de Dean, care își dorește un viitor clasic cu nevastă care stă acasă și gătește, Jess e mai profund, citește aceleași cărți ca Rory și nu știe unde duce viața lui.

Trec anii, lucrurile se precipită. Lorelei se combină cu Luke (proprietarul micului restaurant din oraș), se desparte, se combină cu tatăl lui Rory, se desparte (și tot așa), Rory ajunge la facultate, se combină iar cu Dean (acum însurat), apoi cu Logan, băiatul rău prin excelență.

Remarcăm la cele două femei un tipar: egocentrism (totul e despre ele) relații eșuate, incapabilitatea de a-și asuma responsabilitatea într-o relație (indiferent că e de familie, amoroasă, colegială sau de alt tip), impulsivitatea acțiunilor, felul în care își sabotează singure relațiile și prieteniile.

În plus, crescută într-un cocon acasă, Rory nu știe să fac față eșecurilor, nu-și dezvoltă ”reziliența”, adică acea capacitate de a face față necazurilor și de a trece peste ele, întărindu-te.

La primul eșec major, face o mega prostie (fură un iaht împreună cu Logan) care îi periclitează viitorul. Apoi abandonează temporar facultatea.

Dacă serialul s-ar fi terminat cum s-a terminat, cu Lorelei fericită cu Luke și Rory plecând spre o carieră de succes în jurnalism, poate că n-aș fi simțit ce simt acum: că Lorelei a fost, de fapt, o mamă imatură, incapabilă să traseze niște coordonate sănătoase pentru viitorul lui Rory.

Dar a venit continuarea, 10 ani mai târziu. SPOILER ALERT dacă n-ați văzut-o, nu citiți mai departe.

*

*

*

Și Rory e o ratată. Fără casă, fără masă, fără o relație stabilă (într-o relație cu un tip de care uită – cum e posibil așa ceva???!! și pe care îl înșală cu Logan care e aproape de a fi însurat). A publicat un singur articol de succes, apoi a căzut în uitare, incapabilă să-și mai găsească de lucru.

Are lucrurile în cutii împrăștiate prin casele prietenilor, se face de râs la un interviu pentru o companie de social media și ajunge să preia ziarul din Stars Hollow. În redacția acestuia, Rory își trece în evidență eșecurile, bând whisky la prânz, dintr-o sticlă ascunsă în dulap. Iar spre final, aflăm că este gravidă și ni se dă de înțeles că nici nu știe exact cine e tatăl copilului.

Sunt convinsă că nicio metodă de parenting nu poate garanta copilului tău un viitor luminos. Că oricât te-ai strădui, copilul își va decide singur viitorul și va face ceea ce dorește. Și că, în viața copilului tău devenit adult, intervin o mulțime de factori externi pe care nu-i poți controla.

Însă cred că modelul personal contează foarte mult în modelarea caracterului copilului tău. De multe ori, ni se spune că un copil va fi mai atent la ce face mama, decât la ce spune mama.

Adică sunt toate șansele ca un copil căruia îi ții teorii despre adevăr și responsabilitate să vadă, mai degrabă, că eviți casieria de la întreținere în zilele de plată pentru că ai cheltuit ultimii bani din salariu pe niște pantofi 😀

Poate ai noroc să se responsabilizeze văzând că tu ești iresponsabilă cu banii sau poate să-ți copieze modelul. N-ai de unde să știi 😀

Dar nu m-am putut abține să nu mă gândesc la modelul oferit de Lorelei fiicei ei și la incapacitatea lui Rory de a-și asuma greșelile făcute și de a se aduna pentru a trece peste eșecuri și a se re-inventa. (Da, da, știu că vorbim despre un personaj fictiv și că acțiunile ei sunt izvorâte din imaginația scenariștilor!)

Și uite așa, revăzând un serial 20 de ani mai târziu, am realizat cât de mult mi s-a schimbat optica asupra anumitor lucruri și cum faptul că m-am educat pe anumite teme (și am fost și eu părinte o perioadă destul de lungă) mă face acum să văd diferit unele seriale pe care le iubeam mult în tinerețe.

Sunt, însă, câteva lucruri pe care le apreciez în continuare la stilul de parenting al lui Lorelei și acestea sunt:

• parenting cu blândețe: Lorelei este genul de mamă care ”părințește” cu vorba bună, îi explică mult fiicei ei atunci când greșește, nu aplică pedepse drastice, ridică tonul foarte rar.
• este foarte bună și înțelegătoare dar impune și limite. Imi aduc aminte un episod când a fost mama cool, le-a dus pe Rory și pe câteva fete de la școală la un concert, le-a dat locurile ei bune luate cu luni înainte, dar când fetele au greșit, le-a sunat părinții și le-a pus să se confrunte cu consecințele faptelor lor, deși știa că asta o va afecta pe Rory.
• are ritualuri împreună cu Rory: băutul cafelei, ieșitul la cumpărături de rechizite, ieșit afară în toiul nopții la prima ninsoare, re-sărbătorirea Crăciunului atunci când Rory face Crăciunul la tatăl ei, mersul împreună la diverse festivaluri în oraș etc.
• Lorelei este, în esență, un om bun la suflet: în casa ei își găsesc mereu adăpost prietenii lui Rory, Lorelei are mereu o cameră, o vorbă bună sau o intervenție pentru oricine are nevoie.

Și dacă credeți că sunt eu nebună pentru că disec prea mult firul în patru referitor la un serial care e, totuși, entertainment, nu educație, vă invit să citiți acest articol interesant despre serialul Totul despre sex. De fapt, articolul ăsta m-a convins să public și eu articolul de față, care stă în ”Ciorne” de vreo câteva luni 😀

Și dacă mai aveți puțin timp, citiți și articolul ăsta, ca să vedeți că nu sunt singura care are opinii din astea rebele 😀 😀 😀