De câțiva ani am descoperit, în plimbările mele pe litoral, sticla de mare. Sunt niște cioburi micuțe de sticlă, șlefuite de valuri și de nisip, până au devenit opace, care apar uneori pe plajă, printre cochilii și pietre.
Uneori mă gândesc la ele, cum au fost niște sticle întregi, apoi s-au spart și au devenit gunoaie și tot nu s-au lăsat, deși au trecut printr-un proces îndelungat și agresiv de șlefuire. Și la final, au ieșit mai frumoase decât au fost inițial și au ajuns să fie colecționate și prețuite. E o lecție acolo și pentru noi, oamenii, trebuie doar s-o vedem.
Sunt fascinată de aceste cioburi și am o mică colecție, majoritatea bleu, verde deschis, albicioase, dar și câteva mai rare, de un albastru electric sau maronii.
Se pot face o mulțime de decorațiuni, bijuterii (eu am un pandantiv) sau tablouri cu ele, dar eu încă nu mă îndur să le folosesc. Dar pentru că am o prietenă dragă care este iubitoare de tot ce ține de mare și litoral, am sacrificat câteva cioburi pentru a-i face o felicitare de ziua ei.
Dacă dați căutare pe Pinterest dupa ”sea glass crafts”, o să găsiți o mulțime de idei. Totul depinde, însă, de forma pe care o au cioburile voastre și de cum le aranjați să sugereze ceea ce vreți să sugereze.
Eu am ales să folosesc și o bucată de lemn adus de ape împreună cu cioburile, pentru a face niște pescăruși. Apoi am adăugat în partea de sus niște pietricele care par să țină stegulețe. La desen nu prea mă pricep, recunosc, putea să iasă mult mai bine, dar asta e, atâta talent am și cu el defilez 😀
Materiale felicitare
carton alb pentru felicitări, o bucată de lemn adus de ape (din Dunăre, nu din mare), câteva pietricele, pistol de lipit cu silicon fierbinte, un marker albastru și un marker negru (ideal cu vârful cât mai subțire).
Mod de lucru
Am desenat mai întâi picioarele pescărușilor și abia apoi am lipit lemnul și pietrele. Apoi am desenat ciorcurile și ochii. Am trasat sfoara de la stegulețe, apoi am lipit și sus cioburile mai mărunte. Apoi am desenat stegulețele și am scris ”la mulți ani”.
Inițial, trebuia să fie un tablou, dar nu am avut deloc la îndemână carton pânzat sau vreo ramă mai acătării, așa că a ieșit felicitare până la urmă.