Înainte să plecăm într-o tură mai complexă sau mai îndelungată sau atunci când unul dintre noi are bocanci noi, încercăm mereu să facem o tură mai scurtă de probă, să ne testăm condiția fizică, încălțămintea și lucrul în echipă 😀
Așa am făcut și de data asta, înaintea unei plecări mai de lungă durată în munții Pădurea Craiului: am ales o zi, un traseu ușor și o plecare dus-întors din București pentru a roda bocancii noi ai copiilor.
Scopul acestei călătorii a fost unul dublu: să rodăm bocancii, dar și să-i arăt Elizei cum putem cheltui mai cu folos 150 lei, bani pe care i-am luat vânzând niște jocuri care adunau praf și care n-au fost folosite mai deloc. Ideea a fost să vadă că e mai bine să cheltui bani pe experiențe frumoase cu cei dragi, decât pe lucruri pe care nu le folosești și care se adună acolo, ocupând spațiu în camera și în viața ta.
Nu știu cât a fost benzina, dar bani cash nu am cheltuit decât 20 lei intrarea la Castrul Jidova și 16 lei înghețata. În plus, evident, am luat și mâncare și apă la drum.
Destinația noastră a fost traseul Cabana Voina – Cabana Cuca, în munții Iezer, dar pe drum ne-am oprit la diverse obiective și la dus și la întors, plus că ne-a mai pus pe pauză și natura, cu o furtună de proporții. Despre traseu o să povestesc pe larg în alt articol.
Până atunci, iată pe scurt traseul, cu plecare din București la ora 8 și întoarcere pe la ora 21.00.
Ne-am trezit dimineața, am pregătit gustările (câte patru sandvișuri de căciulă, castraveți întregi curățați, caise și mini-pizza, o pungă de ronțăieli – niște chestii care se cheamă Soociți – și o cutie de mini-Oreo). Mini-pizza a fost mic dejunul, pe care copiii l-au mâncat în mașină. Restul a fost pentru prânz și gustări.
Pe la ora 10.20 am ajuns la Muzeul Automobilului Românesc de la Câmpulung Muscel. Nu era în plan să-l vizităm, dar când soțul meu i-a arătat lui Vlad, în zare, fabrica Dacia, mi-am adus aminte de acest muzeu și am decis pe loc să-l vizităm. Este chiar la drumul principal și este foarte frumos, voi detalia totul într-un articol separat.
După Muzeu, am pornit spre Cabana Voina, cu o oprire pentru poze la Barajul Râușor.
Am pornit de la Voina spre cabana Cuca la 11.46 și am ajuns sus în jurul orei 13.30, mergând in ritmul lui Vlad. În mod normal traseul durează o oră, maxim o oră și-un sfert.
Am coborât de la Cuca la 15.20, după ce ne-am adăpostit de ploaie și am ajuns jos la 16.35, ne-am dezechipat și am plecat mai departe spre Mănăstirea Nămăiești, o mănăstire rupestră foarte frumoasă.
În drum spre Nămăiești, puteți vizita și casa memorială George Topârceanu, e chiar acolo, înainte să faceți stânga spre mănăstire.
După Nămăiești, am plecat spre București, dar tot ne-am lăsați ademeniți de faptul că, deși era trecut de ora afișată de închidere, poarta de la Castrul Jidova era deschisă. În ciuda bombănelilor copiilor, am oprit la castru și am avut parte de o vizită ghidată la singurul castru roman reconstituit parțial din țară. Tarif acces 7 lei adult/3 lei copil. Programul de vară e până la ora 19.
Următoarea și ultima oprire a fost la o gheretă cu înghețată de casă în Micești, înghețată care a mai înveselit pe micii drumeți bombănitori și care a fost chiar gustoasă la cei 4 lei/două cupe.
Dacă sunteți din București, Pitești, Câmpulung Muscel sau alte orașe apropiate, un traseu de o zi prin aceste zone e ceea ce vă recomand dacă vreți să evitați Valea Prahovei, care este foarte aglomerată în perioada asta. Spre Argeș aveți și avantajul autostrăzii și cu siguranță veți ajunge mult mai repede și fără nervi la destinație.
Revin și cu articolele detaliate despre traseu și Muzeul Automobilului Românesc.