Este copilul meu pregătit să meargă la școală la clasa pregătitoare?

În luna octombrie anul acesta, mai spre final, Vlăduț va împlini 6 ani. În prezent, este la grupa mare și, evident, că ne gândim dacă este pregătit sau nu să meargă la școală.

Atunci când era Eliza mică, fiind născută tot în octombrie, am mers cu ea la o evaluare, care s-a ținut în școală, unde i s-au pus diverse întrebări și a rezolvat niște fișe. Nu mi-am pus problema dacă Eliza e pregătită, pentru că știam că e pregătită 100%, iar tranziția spre școală s-a desfășurat, într-adevăr, fără nicio problemă.

La Vlad, recunosc că am inima puțin îndoită, pe el parcă l-aș lăsa să mai copilărească puțin (noi nu i-am vorbit de școală decât în termeni buni și cu toate astea într-o seară a zis: o să am multe teme și n-o să mai am timp să mă joc! – probabil văzând-o pe sora lui, pentru că noi chiar nu i-am prezentat școala ca un bau-bau).

În ultimii doi ani, cred, nu s-au mai susținut evaluările acelea, ci educatoarele au completat o ”fișă pentru aprecierea progresului individual al copilului, înainte de intrarea în învățământul primar”. Anul acesta încă nu știm cum va fi, doamna educatoare ne-a comunicat că încă se așteaptă instrucțiuni de la Inspectorat.

Dar, ca să mă asigur eu că luăm cea mai bună decizie, am tot citit și eu una-alta, am studiat fișa aia și am ascultat un video de-al Oanei Moraru legat de momentul în care copilul este pregătit pentru școală. Și, per total, considerăm noi, că Vlad este pregătit.

Fișa pentru aprecierea progresului are cinci secțiuni, vi le prezint mai jos pe fiecare, în caz că aveți și voi aceleași îndoieli ca mine sau aveți nevoie de niște principii după care să vă ghidați.

Dezvoltare socio-emoțională: 

• urmează indicațiile adulților în ceea ce privește comportamentul adecvat în anumite situații.
• interacționează din proprie inițiativă cu copiii apropiați ca vârstă, în diferite contexte
• își adaptează comportamentul în funcție de regulile diferitelor situații
• își spune corect numele, prenumele, vârsta, luna, ziua și orașul în care s-a născut
• împărtășește celorlalți trăirile/emoțiile sale și reacționează adaptiv la contexte sociale variate

Vlăduț se descurcă foarte bine la aceste aspecte. De mare ajutor pentru copil, pentru a educa aceste deprinderi, este să mergeți la teatru și la muzee, unde să-i explicați că se vorbește mai în șoaptă, nu se mănâncă, se stă liniștit pe scaun, se respectă ceilalți participanți. Mersul în parc, iarăși, este foarte util, chiar în parcuri diferite, pentru a interacționa cu copii diferiți.

Legat de emoții, Vlad este chiar foarte asertiv. ”Sunt supărat” și ”sunt foarte supărat” fac parte din vocabularul lui zilnic. Știe să identifice stări diferite: ”am avut mari emoții la serbare” (deși nu și le-a arătat deloc, le controlează foarte bine), ”sunt furios”, ”sunt fericit”, ”sunt bucuros”. E important să le citiți cărți despre emoții, pentru ca ei să știe să le exprime, și să folosiți cuvinte cât mai variate, nu doar bucuros/trist, supărat/vesel.

De exemplu, când Vlad a fost pedepsit și nu a avut voie la televizor, i-am spus: ”știu că e frustrant să nu te poți uita la televizor, când sora ta se uită, dar în casa asta avem reguli, tu le știai și le-ai încălcat, așa că trebuie să-ți asumi și consecințele.” Și i-am spus și că sunt mândră de el pentru că s-a ținut tare și a respectat pedepsa și n-a dat buzna la soră-sa în cameră să se uite la ea, așa cum mai face uneori.

Dezvoltarea limbajului

• povestește un eveniment sau poveste cunoscută respectând succesiunea evenimentelor
• utilizează în vorbire acordul de gen, număr, persoană și timp
• utilizează în vorbire propoziții dezvoltate și fraze
• stă și ascultă, în momente de lectură, fără să deranjeze, rămâne până la finalul ei
• recunoaște litere de tipar și le pune în corespondență cu sunetul lor
• înțelege conceptul de scriere pentru comunicarea unui mesaj  (etichetează lucrările, scrie mesaje scurte de felicitare)

La limbaj mai avem de lucrat, pentru că Vlad refuză uneori să se exprime din cauză că nu se poate face înțeles 100%. Face logopedie, dar mai are de recuperat unele lucruri, așa că uneori preferă să nu comunice cu toată lumea, ci doar cu cei apropiați. Este foarte vorbăreț atunci când are chef (mai ales la ora de culcare, când ne pune cele mai năstrușnice întrebări), îi plac poveștile și uneori ne pune să-i citim 2-3 cărți (și stă liniștit și ascultă), recunoaște unele litere de tipar (nu pe toate) și scrie câteva cuvinte (numele lui, al surorii, mama, tata).

Pentru a exersa literele și sunetele, folosim cartonașele acestea de la Bebe Librărie, ne sunt de mare ajutor. Îi arăt cartonașul, el recunoaște litera și sunetul, apoi spunem cuvinte care încep cu aceste sunete. Însă nu are des chef de așa ceva, trebuie să prind fereastra 😀

Pentru materiale logopedice recomand din toată inima site-ul Jucării vorbărețe, de acolo avem toate materialele noastre logopedice.

Dezvoltarea fizică, a sănătății și a igienei personale

• poziționează corpul și membrele în mod corespunzător pentru a imita ceva sau pe cineva sau pentru a executa o mișcare (ex. a prinde o minge, a arunca ceva)
• își pune singur pantofii și se îmbracă/dezbracă singur
• demonstrează conștientizarea simțurilor în acțiuni (recunoaște obiecte la pipăit, execută mișcări la auzul unor comenzi, recunoaște ceva după miros)
• demonstrează independență în igiena personală
• demonstrează cunoașterea regulilor de siguranță într-un joc simbolic

Vlad este foarte descurcăreț și independent. Mai greu ne-a fost să-l obișnuim să se spele pe dinți singur, mai ales din cauza disjunctorului, dar la noi a funcționat excelent metoda cu buline. Și chiar se spală bine, medicul dentist îl laudă mereu când merge la control.

Își imită foarte bine supereroii de care e atât de pasionat, și pentru prins și aruncat, am jucat de multe ori în casă ”prinde balonul”. Nu prea am exersat jocuri cu mingea, nu pare deloc atras de asta. La grădiniță fac foarte multe jocuri muzicale și am văzut în filmulețe că înțelege regulile și cooperează foarte bine. Cu simțurile stă excelent, mai ales dacă miroși a ciocolată și te juri că ai mâncat doar o felie de pâine 😀

Dezvoltarea cognitivă și cunoașterea lumii 

• grupează obiecte care întrunesc două criterii concomitent
• lucrează în grup pentru soluționarea unei probleme
• numără cu ușurință până la 10/20
• creează, copiază și construiește forme geometrice
• descrie și compară nevoile de bază ale ființelor vii
• descrie timpul probabil și ilustrează o anumită stare a vremii

Din ce am remarcat noi, Vlad pare să aibă o înclinație spre matematică. A prins destul de repede socotitul (cu adunări și scăderi până la 10, pe care le face pe degete) și numără până la cât vrem noi (a înțeles cum funcționează număratul). Lucrează caiete cu operații matematice (sau exerciții precursoare operațiilor matematice), dar se plictisește repede. Cel mai recent am folosit acest caiet, dar am avut de la mai multe edituri.

Aici e Vlad la un concurs făcut la grădiniță (o joacă, mai degrabă):

Cu grupatul, însă, este o problemă. Vlad a participat recent la niște concursuri la grădiniță și, când am văzut caietele de lucru, ne-am dat seama că nu grupează corect. Sau, mă rog, în mintea lui e corect, pentru că alege complet alte criterii decât cele evidente. Uneori are tendința de a complica lucrurile, ceea ce nu e rău în sine, dar nici bine nu e, dacă cerința din carte spune să facă într-un anume fel.

În școala românească nu prea e loc de creativitate și chiar ne-am lovit recent de asta la Eliza, când profesoara de muzică a întors-o înapoi de două ori cu un proiect (făcut după un concept foarte creativ), dar fără să-i explice exact ce se aștepta de la ea și ce ar fi trebuit să facă.

Capacități și atitudini în învățare

• formulează întrebări referitoare la schimbările din jur
• exprimă dorința de a învăța să realizeze anumite acțiuni de autoservire, să confecționeze obiecte, jucării sau să găsească informații de care e interesat
• face planul unei activități și îl pune în practică
• se concentrează 20 de minute la o activitate fără supraveghere
• găsește forme și mijloace noi de exprimare a gândurilor și emoțiilor (muzică, desen, dans, joc simbolic)
• utilizează sau combină materiale și strategii în modalități noi de a explora sau rezolva probleme

Vlad pune o groază de întrebări! Tot am zis că le notez, pentru că unele sunt extrem de amuzante sau de interesante, dar cum le pune cel mai des la ora de culcare, nu-mi vine sa mai deschid telefonul să scriu ceva. Are acasă multe cărți, enciclopedii, atlase și hărți, din care poate afla tot ce-l interesează. Toate materialele sunt la dispoziția lui în biblioteci deschise sau în dulapurile lui.

Țin minte că m-am dus odată la o ședință cu părinții și ceilalți părinți povesteau câte fișe și activități fac cu copiii și i-am zis educatoarei că mă simt vinovată că noi nu ne ocupăm așa mult de el. Și educatoarea s-a uitat mirată la mine și a zis: ”nu cred așa ceva! Vlad știe foarte multe lucruri, e pasionat de istorie, le explică mereu altor copii diverse lucruri!”

Și am realizat atunci că sunt mai multe feluri de a te ocupa de copil și că probabil orice părinte are momente când se simte vinovat că nu se ocupă suficient. Și că vizitele la muzee și excursiile și discuțiile din mașină de la drum lung contează foarte mult pentru Vlad și îi aduc foarte multe cunoștințe noi.

Legat de forme și mijloace noi de exprimare a gândurilor și emoțiilor, nu prea e nevoie. Vlad îți spune verde în față ce are de spus și e foarte vocal când vine vorba de emoțiile lui. Nu am nevoie să mă joc cu el jocuri de rol pentru a afla ce l-a supărat, pentru că ne spune el asta. Cred că lucrurile astea vin în urma faptului că noi am încercat mereu să identificăm emoția ascunsă din spatele unui gest sau al unei acțiuni.

O criză de furie aparent generată de faptul că nu i-am mai dat a treia oară căpșune congelate poate fi legată, de fapt, de ceva ce s-a întâmplat la grădiniță sau de faptul că soră-sa nu a împărțit cu el niște dulciuri sau că i-a trântit ușa în nas. Am tot explorat mereu treaba asta cu el și așa a ajuns să realizeze și el ce îl supără, în afară de motivul aparent (evident, nu se întâmplă mereu, uneori nici noi, adulții, nu putem ști ce ne supără de fapt).

Bun, asta a fost fișa pentru aprecierea progresului individual, elaborată de Inspectorate (presupun, pe ea nu scrie, eu am primit-o de la o educatoare și e din anii trecuți). Însă vreau să abordez și criteriile menționate de Oana Moraru în clipul ei, pe care îl puteți viziona aici.

Dezvoltarea jocului colaborativ și jocul tranzacțional – să se joace într-un grup de 4-5 copii, fără conflicte majore.

Vlad e pasionat de jocuri de masă, gen Monopoly/Sus-jos și se supără dacă pierde 😀 Nu l-am văzut în grupuri mai mari și nu știu cum se adaptează, dar știu că se fac multe jocuri la grădiniță, așa că sper că s-a maturizat și aspectul acesta la el.

Desenul – complexitatea desenului și motricitate fină.

Vlad nu face desene complexe și nici nu-i prea place să deseneze. În general, dacă îi dai o foaie albă, desenează flori, oameni, nori, soare – imagini pozitive. Motricitate fină are, decupează destul de bine și am tot meșterit chestii împreună.

Auzul fonematic – să audă sunetele dintr-un cuvânt, să despartă în silabe, să spună un cuvânt pe sunete

Vlad recunoaște primul sunet, dar nu mereu pe ultimul și încă nu spune cuvinte pe sunete. Desparte bine în silabe.

Înțelegerea scării numerice 0-10 și a modului de propagare a numerelor.

Aici v-am spus deja că le știe bine, nu avem probleme.

Abilitate de a finaliza o lucrare

Aici e mai greu pentru că își pierde repede răbdarea, dar noi insistăm mereu să termine ce a început. De mare ajutor au fost activitățile din calendarul de Advent de Crăciun, a lucrat zilnic cu mine și în proporție de 80% a fost implicat și dornic să termine ce a început.

Dezvoltarea atenției voluntare – să stea din proprie voință să asculte ceva

Nici aici nu avem probleme, Vlad se concentrează dacă ceva îi place sau dacă trebuie s-o facă.

Adaptare la colectivitate – copilul trebuie să fie prezent minim 3-6 luni într-un grup de copii, fără să fie părinții prezenți.

Vlad a fost la grădiniță și este perfect integrat în colectivitate (dar a fost un drum lung și anevoios, așa că nu vă pierdeți speranța, dacă adaptarea este una mai dificilă sau îndelungată).

Voi cum ați procedat cu copiii născuți după 1 septembrie? I-ați dat la școală? Cum a fost adaptarea? Cine mai are copii care încep școala anul acesta?