Vă scriam în articolul de ieri despre Sărbătoarea Tuberozelor din Hoghilag că am descoperit o colecție muzeală etnografică deosebită și vreau să-i dedic un articol separat: colecția etnografică Zestrea fetei.
Adesea când vizitez colecții etnografice, ceea ce mă impresionează cel mai mult nu e neapărat bogăția sau vastitatea colecției, cât povestea din spatele ei. Oamenii care nu vor să lase tradițiile să moară sau să fie uitate sunt mai valoroși decât orice colecție de obiecte. Pentru că e nevoie de un singur om care să creadă în ceva pentru ca acel ceva să poată fi păstrat.
Coralia Costea este un astfel de om. Absolventă a facultății de Etnografie și Folclor și interpretă de muzică populară și de romanțe, Coralia a început să adune costume populare încă din copilărie, când a mers să studieze la Școala Populară de Arte. În unsprezece ani, a strâns o colecție impresionantă pe care o arată publicului într-o șură renovată din curtea casei părintești din Dumbrăveni, jud Sibiu.
Zestrea fetei este o colecție împărțită pe etapele vieții: cum intrăm în casă, vedem leagănul cu fata mică, învelită cu un pled care a fost al mamei Coraliei în copilărie. Apoi vedem camera familiei, apoi adolescența fetei – când își pregătește zestrea, apoi maturitatea, cu gospodăria.
La etaj, e o colecție destul de bogată cu obiecte din gospodăriile țărănești și, de departe, cel mai mult îți ia ochii ceramica pictată, specifică zonei, cu multe elemente florale și zoomorfe și – piese rare – elemente antropomorfe.
Cum sunt pasionată de vasele emailate și ne aflam acolo, în patria lor (aproape de Mediaș și Sighișoara) am admirat și farfuriile emailate cu modele florale.
Păretare cu mesaje
Mi-au plăcut aceste perne, cu fețe din cânepă și margine decorativă cusută.
Întreținerea unei astfel de colecții se dovedește a fi treabă dificilă de 2-3 ori pe an când toate piesele trebuie scoase afară la aerisit și scuturat, dar Coralia spune că o face cu drag. Scoate dintr-un sertar un set de catrințe cusute cu ”sârmă” (fire metalice) și ni le întinde să le vedem.
Catrințele sunt piese de patrimoniu și sunt minunat lucrate și în stare perfectă. Ne imaginăm cum ar arăta catrințele pe Coralia, care zâmbește larg și le mângâie ușor cu mâna. Eu nu îndrăznesc să le ating, dar ea mă îndeamnă s-o fac. Vârfurile degetelor mele trec cu evlavie peste cusăturile bogate și mă simt ca în fața unei opere de artă: bucuroasă și recunoscătoare că o pot vedea și atinge.
Zestrea fetei nu este doar colecție etnografică, ci și punct gastronomic local. Coralia organizează evenimente cu muzică și mâncare în curtea spațioasă și bine îngrijită. Plănuiește o seară de romanțe cândva la sfârșit de august – început de septembrie și îmi notez mental să urmăresc pagina ca să văd dacă pot include evenimentul în programul meu de toamnă.
Dacă ajungeți la Sărbătoarea Tuberozelor sau, pur și simplu, în zonă, și vreți să mâncați ceva bun sau doar să vizitați Zestrea fetei, o puteți contacta pe Coralia:
Îmi doresc foarte mult să revin în această zonă pentru că au rămas multe locuri, lucruri și experiențe neexplorate și sper să nu las să mai treacă încă 10 ani până ajung din nou în zona Sighișoarei.