O dată cu vârsta, am remarcat la mine tendința de a face mici obsesii, de a deveni un pic pretențioasă. Probabil de aia mă calcă așa tare pe nervi melodia aia cu „alergai spre mare, nu căutai cazare”, pentru că face tam-tam din faptul că ne-am schimbat, de parcă la 40+ tre să fii exact la fel ca la 20.
Vremurile s-au schimbat și noi odată cu ele. Dacă la 20 mă îmbrăcam în poliester și nici nu transpiram, acum garderoba mea e plină în cea mai mare proporție cu bumbac, in și mătase. Evident că rochiile de ocazie nu vor fi niciodată din bumbac 100%, când un material sintetic se așază mai bine, așa cum probabil prefer un pic de sintetic și într-o fustă mai elegantă, ca să nu se șifoneze ca naiba.
Dar când vine vorba de ținutele de vară, dacă mă urmăriți deja de ceva timp, știți că sunt mare fană a țesăturilor din in și că în fiecare an îmi adaug câte ceva nou la colecția de rochii, pantaloni și bluze de in.
Anul acesta, am purtat cel mai des colecția mea de tricouri. Așa des, că fii-mea s-a luat de mine într-o zi, mi-a zis așa un piculeț ironic, în stilul ei adolescentin: „tu și tricourile astea ale tale”. Spre deosebire de acum 10 ani, când mi-a zis „mami, dar tu alte haine n-ai, în afară de tricourile astea?” (aveam atunci, tot din comoditate, vreo cinci tricouri de bumbac de culori diferite pe care le alternam cu cinci perechi de blugi, de culori diferite – garderoba capsulă pe vremea când nici nu apăruse conceptul), acum nu m-a mai deranjat.
Ba chiar m-am simțit bucuroasă, deoarece nu o consider o involuție a stilului meu, ci o evoluție. Acum sunt mult mai creativă cu combinațiile și știu mai bine ce mi se potrivește și cu ce ocazie. Nu mai arunc pe mine ceva doar ca să fiu îmbrăcată. Iar tricourile pot face mult mai mult decât să fie o piesă comodă și atât.
Așa că hai să vă arăt colecția mea de tricouri de in de la Bonprix, cumpărate pe parcursul ultimilor doi-trei ani, unele dintre ele la reduceri semnificative chiar.
Tricoul alb l-am cumpărat special pentru fusta cu lămâi, visam eu o combinație faină, cu vibe italienesc și cred că mi-a ieșit. Aici eram la o petrecere în grădină la o prietenă acasă, regina incontestabilă a garden party-urilor 🙂
De atunci l-am purtat cu mai multe ocazii și chiar și la niște poze în lanul de lavandă, cu o pereche de pantaloni mov, dovadă că puteți avea poze reușite în lavandă și cu tricou și pantaloni, nu doar cu rochițe vaporoase.
Soarta tricoului negru n-a fost la fel de bună, din păcate. El n-a ajuns la petreceri și plimbări romantice, ci la evenimente nefericite. Dar tot am reușit să-l prind în niște poze făcute la o fântână pe lângă care am trecut, efectiv, cu mașina și i-am cerut soțului să oprească, pentru că mi-a plăcut prea mult. L-am purtat și în combinație cu blugi negri, dar și cu această fustă din pânză topită, extrem de răcoroasă.
Tricoul roz e același model cu cel negru, cu o mânecuță cu volan, care adaugă o tușă de delicatețe și feminitate tricoului. L-am purtat la un drum lung cu mașina, cu o fustă cu in albă, luată din Pepco. În pozele de mai jos sunt într-un restaurant din Galați (Perla Dunării), aflat la 100 m înălțime, unde am oprit în drum spre Iași, ca să luăm prânzul.
Tricoul somon s-a plimbat și el prin lanuri de flori, de data asta de floarea soarelui. Plimbarea a fost impromptu, căutam tot un lan de lavandă, dar am dat peste floarea soarelui. Nu eram deloc aranjată pentru poze, făcusem curățenie la țară o zi întreagă, dar apusul a împrumutat pozelor o frumusețe pe care n-ar fi făcut-o niciun machiaj.
Tricoul albastru e cel mai recent și culoarea a fost un pic dezamăgitoare, cred că din neatenție când am comandat am crezut că e un albastru mai intens și voiam să fac o combinație maritimă cu fusta albă. Doar că albastrul acesta stins nu se potrivește așa bine cu fusta albă, ci a mers mai bine la pantaloni scurți, chiar dacă tot albaștri.
Voi ce obsesii vestimentare ați făcut după o anumită vârstă? Eu pot să vă mai spun două obsesii pe care mi le-am înfrânt după patruzeci de ani:
- nu purtam bluze/rochii cu bretele pentru că mi se părea că îmi atârnă brațele – evident nu era cazul.
- nu purtam pantaloni scurți pe stradă, doar la mare/munte. Nici acum nu ies foarte des, dar dacă e vară și cald și mă duc cu Vlad la ștrand, o să mă îmbrac în pantaloni scurți și pe stradă.
În schimb, antipatia pentru minijup nu mi-am înfrânt-o nici acum!