Anul acesta, din motive obiective, nu ne-am putut programa o vacanță mai din timp, așa că am ales Sozopol cam pe ultima sută de metri, spre finalul verii. Eu eram sătulă de drumuri cu mașina, Eliza pleca separat de noi, așa că Bulgaria a fost o opțiune mai bună decât Grecia anul acesta, din mai multe puncte de vedere.
Nu mai fuseserăm niciodată la Sozopol, l-am ales după ce am citit un articol despre el în grupul Descoperă Bulgaria. Părea ofertant și în materie de vizitat în împrejurimi, noi nu suntem genul care să stăm doar pe șezlong (deși nu zic că nu mi-ar fi dor și de o vacanță din asta), așa că am deschis Booking și am căutat cazare.
Dacă nu sunteți prima la oară la mine pe blog, știți probabil că eu nu sunt foarte experimentată în călătorii și nici n-am simțul acela pe care îl au unii oameni când aleg cazări/destinații. Sunt mai impulsivă, nu prea am răbdare să citesc și să mă documentez foarte mult și uneori asta ne oferă experiențe spontane faine, alteori, nu prea.
Am ales o cazare la un preț decent (2580 lei pentru 7 nopți un apartament într-o vilă – Villa Orange) și am căutat să fie cât mai aproape de plajă. Doar că plajele în Sozopol nu-s ca la Varna, de exemplu, ai de coborât scări pentru ele, de obicei. Așa că da, eram aproape de plajă, dar era ca în mema aia de pe net: la 2 minute de plajă, 3 secunde dacă cazi 😀
Nu am folosit plaja aia deloc până la urmă. Cazarea era la marginea orașului, departe de zona veche și cochetă. Ce-i drept, asta ne-a garantat o relativă liniște (mai puțin într-o noapte când unor vecini de cazare li s-a părut ok să dea o petrecere cu manele și vorbit tare etc până la două noaptea, într-o pensiune!!), dar dacă voiam să ne plimbăm seara prin zona veche, trebuia să luăm mașina.
Parcarea se plătește în zona veche (2 leva/oră până la ora 21.00) și, deși a fost aglomerat, nu pot spune că a fost extrem de dificil de găsit parcare, dar nici soțul meu n-a putut să bea un pahar de vin sau o bere în vacanță, fiindcă era mereu șoferul desemnat (altul neavând, evident 😀 )
Zona mai nouă a orașului (partea de stațiune) arată ca Eforie Nord, cel puțin mie așa mi s-a părut, m-a cam dezamăgit la prima vedere, dar zona veche a orașului este minunată! E plină de smochini uriași, de flori, de verdeață luxuriantă, de luminițe, toate pe fundalul unui peisaj natural superb, cu faleze abrupte pe care se înalță case din lemnărie neagră.
Mi-a plăcut să mă plimb și să admir terasele frumos decorate, boutique-urile de vin unde puteai degusta (mie nu mi-a plăcut vinul lor de smochine, prea dulce!), magazinele de suveniruri, pisicile, apusul de soare din diverse unghiuri și tot felul de elemente decorative sau arhitecturale care îți atrăgeau privirea.
Am testat câteva restaurante, din care cel mai mult ne-a plăcut la The Windmill (Moara) și Tivoli. Oamenii sunt foarte amabili, dar nu prea vorbesc engleza, îmi aduc aminte un restaurant în care am încercat să comand niște cuburi de gheață și chelnerița îmi oferea Ice tea. Au multe opțiuni vegetariene în meniu și m-a amuzat dimensiunea redusă a porțiilor de desert.
La plajă, am mers până la urmă la Marina Beach Bar, o plajă micuță, cu umbră multă, cu apa foarte lină, dar fără nisip, era mai mult pământ. Două șezlonguri cu umbrelă costau 25 leva. Plaja nu a fost deloc aglomerată și, în mare, a fost liniște (nu se aude muzica de la beach bar), cu excepția unei zile în care au ancorat în larg iahturi și vântul a purtat muzica lor electronică până la noi. Am crezut că-mi sângerează urechile, dacă așa se auzea pe plajă, nu știu acolo cum s-o fi auzit și cum poate cineva să stea în asemenea zgomot o zi întreagă.
Două apusuri în două seri diferite pe plaja Marina.
În Sozopol sunt multe locuri drăguțe unde să-ți faci poze, dacă ești amatoare, chiar mi s-a părut că sunt gândite special ca „photo corners”, inclusiv ale unor branduri.
Vlad, evident, a fost fascinat de artiștii stradali. În glumă, îl numesc pe Vlad „sfântul patron al artiștilor stradali”, pentru că le dă bani tuturor. Îi plac în special statuile vivante și nu cred că am trecut vreodată pe lângă vreuna și să nu-i lase ceva în cutiuță. La Sozopol i-a plăcut și un iluzionist care avea niște trucuri foarte reușite.
Dacă te plictisești de plajă, poți face vizite în împrejurimi. Noi am vizitat:
Castelul Ravadinovo (revin cu articol separat despre el):
Burgas, cu Festivalul Sculpturilor de Nisip, Băile de Sare și Baia lui Suleyman.
Nessebar – aici doar soțul a făcut turul Bisericilor, cetăților și muzeelor, eu cu Vlad doar ne-am plimbat puțin prin oraș.
Sozopol este, cu siguranță, o destinație potrivită pentru familii, au și multe complexe unde vă puteți caza, au și plaje cu apă lină (dar și zone cu valuri pentru amatorii de senzații tari), au restaurante drăguțe, plimbările de seară sunt plăcute și pline de surprize și sunt mulți copii de diferite naționalități pe plaje, cu care ai voștri se pot juca. Vlad a căutat special compania copiilor români, dar s-a mai jucat și cu alții în alte zile, când n-a avut de ales.