Am fost vineri cu copiii să vedem una dintre cele mai recente animații intrare în cinematografe, Fantoma din Canterville, distribuită în România de CAY Films. Vlad mai văzuse filmul o dată, în cadrul KINOdiseea și mi-a povestit niște lucruri care m-au intrigat, așa că am vrut să-l vedem și în familie.
Filmul este făcut după nuvela omonimă a lui Oscar Wilde și are ca subiect central conflictul dintre culturi/generații, care ia amploare atunci când o familie de americani cu trei copii se mută într-un conac englezesc bântuit de 300 de ani de fantoma vechiului proprietar, acuzat că și-ar fi omorât soția. Americanii aduc cu ei progresul și nu se sperie așa de ușor de maimuțărelile fantomei, lucru care îl face pe Sir Canterville (fantoma) să se întrebe care mai e rostul lui, dacă nu mai poate speria oameni.
Virginia, fiica cea mare a familiei, este o tânără progresistă (fantoma se miră că ea poartă pantaloni și știe să se lupte cu spada) care, aparent, pare să nu-și poată exprima emoțiile negative. I se spune în repetate rânduri să nu plângă (în diverse situații), iar ea răspunde că nu avea de gând să facă asta – schimburile acestea de replici sugerează o problemă mai veche a Virginiei cu emoțiile negative sau poate cu așteptările societății de la femei, să fie emotive și sentimentale.
Nici dragostea n-o interesează prea mult pe Virginia, ea dorindu-și să călătorească și să vadă lumea, dorință la care Sir Canterville îi răspunde: „Dragostea e cea mai mare aventură dintre toate.”
Atmosfera de final de secol 19, început de secol 20 într-o societate cu un picior în trecut și una în viitor este accentuată și de prezența celorlalte personaje: vicarul tradiționalist cu soția pasionată de fantome și deschisă spre știință, ducele din vecini care nu se pricepe să călărească, dar care intervine salvator la nevoie etc.
Mi-au plăcut micile detalii adăugate, de exemplu puloverul Virginiei pe care scrie IVY (care trimite către educația universitară într-un colegiu din IVY League – probabil Virginia avea studii superioare) combinat cu pantalonii de călărie și coafurile lejere, versus ținutele mamei, rochii lungi cu coroniță pe cap, în încercarea ei de a impresiona societatea londoneză.
Frații Virginiei, puși pe pozne și farse, condimentează viața la conac, prin capcanele pe care le întind inclusiv fantomei, pe care reușesc s-o sperie cu o arătare construită dintr-un dovleac și un cearșaf. Tatăl Virginiei, om de știință și afacerist, își dorește să modernizeze Anglia prin introducerea curentului electric și îi prezintă lui Sir Canterville mai multe invenții moderne, printre care și aparatul foto.
Filmul are foarte mult umor, declanșat de situații sau de replicile dintre personaje și, așa cum a declarat Vlad, „nu este sperios deloc”, însă a fost în sală și un copil mai mic care s-a speriat la anumite scene.
Fantoma din Canterville este un film de familie, destul de cuminte, cu animație frumoasă și amuzant. Eu l-aș recomanda 7/8+ și chiar și adolescenților, în ciuda altui film, mult mai înfricoșător care umple acum sălile de cinema și căruia eu nu-i văd deloc atracția 😀
“Fantoma din Canterville” are un aspect general destul de sumbru si vad ca filmul este marcat cu “acord parental pentru copiii sub 12 ani”.
In ultimii ani am senzatia ca facem slalom printre filmele pentru copii incercand sa le evitam pe cele “dark”, ciudate, apasatoare care sunt tot mai multe.
Sunt tot mai rare filmele frumoase, dragute in care sa fie o atmosfera calda, cu bunatate, optimism, culori vesele, bucurie. Pacat. N-are cum sa nu-i afecteze asta pe copii, cresc intr-un anume fel care nu e benefic, care-i impinge spre tristete, apasare, ii face sa fie obisnuiti cu raul, intunericul, sa nu mai aiba empatie etc.
In cercul in care ne invartim (cu multi copii de 9-10 ani) sunt foarte populare acum “Wednesday” (pentru fete) si “Five Nights at Freddy’s” (pentru baieti). Ambele filme sunt genul dark, horror, mai mult sau mai putin. Primul e pentru 13+, al doilea e pentru 15+ si, totusi, copiii de 9 ani au acces la ele, nu stiu cum.
Imi vars si eu necazul pe aici, mai mult fara sa astept un raspuns, pentru ca nu sunt deloc de acord cu genul acesta de filme, mai ales in perioada de formare a identitatii copiilor si a inteligentei lor emotionale (adica pana la 12 ani).
Cred că e destul de greu, da, să alegi un film pentru copii care să fie doar vesel și frumos. Am remarcat tendința de a introduce și lucruri supărătoare în filme și nu o văd neapărat ca pe ceva negativ. Să nu uităm că majoritatea filmelor Disney vechi sunt cu personaje cărora le-au murit unul sau ambii părinți sau se sugerează vreo altă tragedie în trecutul lor peste care se trecea repede pentru a nu-i afecta pe copii. În viața reală, suferința nu trece chiar așa de ușor și cred că nu-i rău să arate și partea asta din proces. Filmele horror clar nu au de ce să fie vizionate de copii și aici e vina părinților. Am văzut grupuri întregi de copii de clasele 5-6 la Five Nights at Freddys și nu cred că e ok. Uneori, ca părinte, trebuie să-ți asumi că e nevoie să interzici lucruri.
Da, asa este, copiii trebuie sa afle si despre lucrurile triste, conteaza sa le spunem si despre ele si conteaza si in ce mod.
De exemplu am citit recent impreuna cu fetita mea cartea “Heidi” de Johanna Spyri. Am cumparat acum cativa ani o editie care are textul original, complet (Ed. Aquila, 2015) si-am asteptat ca ea sa ajunga la varsta potrivita pentru a o citi. Cartea are copertile cartonate, e frumos legata si are ilustratii simple, dar asa vesele si colorate. Pacat, nu cred ca se mai gaseste de cumparat, poate va fi reeditata. Iubesc cartea asta, adica acest volum tiparit de Ed. Acquila in mod special. Heidi are o poveste de viata destul de trista, cu toate astea, modul in care e scrisa cartea, dar si faptul ca volumul a fost legat si tiparit frumos, a facut ca lucrurile negative din carte sa fie acceptate si asimilate intr-un mod firesc, nu apasator.
Nu cred ca m-am exprimat bine in mesajul anterior. M-am referit exclusiv la filmele pentru copii din ultimii ani care au o atmosfera generala sumbra, intunecata (si la culori, si la actiunea filmului), apasatoare care persista pe tot parcursul filmului, de parca ar fi tot timpul Halloween.