Ilustratoarea Carolina Rabei: Copiii “citesc” mai întâi povestea prin ilustrații!

Pe Carolina Rabei v-am prezentat-o deja când v-am prezentat Cartea fără poveste. Este o ilustratoare foarte talentată, originară din Republica Moldova care, în prezent, locuiește la Londra. Are o personalitate efervescentă, un zâmbet cald și pare să-i facă plăcere să se afle în compania copiilor.

Am cunoscut-o la târgul de carte Gaudeamus, unde a avut un atelier de desen cu cei mici. La editura Litera are mai multe cărți publicate: Cartea fără poveste, Zăpadă de Walter de la Mare, Distanța dintre mine și cireș de Paola Peretti.

Eram curioasă cât de colorat vede un ilustrator viața, așa că am pregătit pentru ea câteva întrebări. Dacă aveți copii cărora le-ar plăcea să devină ilustratori de carte, să le dați să citescă acest interviu.

1. Ce voiai să te faci când erai mică? Cât de aproape sau departe ești acum de acel vis?

De mic copil mi-a plăcut să desenez și cred că am visat să devin artistă încă de atunci. Iar ce fac acum – ilustrația de carte este și ea o arta, deci este foarte aproape de ce mi-am propus încă din primii ani de viață.

2. Cum ajungi ilustrator? Dacă un copil ne spune că vrea să ilustreze cărți când va crește mare, care este parcursul pe care trebuie să-l urmeze?

Ca să devii ilustrator evident că trebuie să ai o pasiune pentru desen. Desenul și pictura academică sunt baza dar și studiile designului grafic sunt utile pentru un ilustrator. Cred că în general e important să ai o imaginație bogată ca să creezi personaje originale și să le plasezi convingător în lumea lor, așa cum o vezi doar tu.

3. Ce ilustrator din toate timpurile te inspiră sau îți place cel mai mult?

Nu știu dacă este unul pe care l-as identifica în special . Dar unii dintre ilustratorii preferați sunt Raymond Briggs, Mary Blair, Sarah Ogilve, Jarvis, Marc Boutavant și lista poate continua…

4. Ce fel de cărți îți place să ilustrezi?

Cred că prefer să ilustrez cărți de tip picture books. Sunt cărți pe care părinții de obicei le citesc preșcolarilor, iar copiii “citesc” mai întâi povestea prin ilustrații. Astfel își dezvoltă imaginația și acumulează un bagaj de imagini și experiențe trăite prin lectură.

5. Îți place să redai povestea întrutotul sau să creezi și o poveste secundară, în imagini, pe lângă?

Da, cu siguranță îmi place să creez o poveste secundară prin ilustrațiile mele. Ilustrația și textul trebuie să se completeze reciproc. Iar atunci când ilustrația propune acțiuni sau personaje care nu sunt menționate în text devine și mai interesantă.

6. Câtă libertate ai atunci când ilustrezi o poveste și cât de mult intervine autorul sau redactorul în felul în care vor arăta ilustrațiile

Până acum am avut proiecte în care mi s-a acordat destul de multă libertate. Cred că o echipă editorială care te apreciază ca artist și te selectează pentru o anumită carte va avea încredere suficientă în viziunea ta asupra acelei povești. Dar evident că fiecare ilustrator consideră cerințele briefului și discută cu echipa editorială pe parcursul crearii unei cărți.

7. Ce cărți îți plăcea să citești când erai mică?

Nu am avut foarte multe cărți. Eu am crescut cu poveștile lui Creanga, Abecedarul, Albinuța, Morcoveață. Dar mai țin minte și o carte cu povesti din folclorul African traduse în română care mă impresionase prin originalitatea ideilor.

8. Ce carte ai acum pe noptieră?

Am primit în dar recent cartea lui Bill Bryson – The Body ( Corpul ) pe care o citesc acum. Dar de obicei citesc cărți pentru copii 🙂

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.