Schimbarea anului 2020 în gospodărie: ne luăm casa înapoi!

Cred că anul acesta voi avea mai multe articole în categoria Simplificare & minimalism, pentru că mi-am propus să-mi recâștig casa. Asta înseamnă să reduc din multitudinea de lucruri care îmi ocupă fiecare bucățică de spațiu și să reîncep să văd pereții, parchetul, spatele dulapurilor și alte suprafețe.

Primii mei dușmani sunt: dedesubturile și spațiile de deasupra!

De când s-a născut Vlad, lucrurile au început să migreze, în mod firesc, în sus sau prin diverse cutii dosite pe dedesubt. Toate suprafețele de sus, toate ”deasupra-urile” au fost ocupate de stive de lucruri. Vă spun sincer că, atunci când am început să dau jos din lucruri pentru zugrăvirea sufrageriei, am descoperit o groază de lucruri despre care uitasem că există.

De praf și de faptul că nu ștergeam decât de maxim două ori pe an acele suprafețe nici nu mai vorbesc!

Spațiile de deasupra

La mine, ”deasupra” înseamnă sus pe biblioteci, pe șifoniere, pe frigider și pe corpurile suspendate din bucătărie. Toate sunt ticsite de lucruri: aparatură electrocasnică, vase, cărți, diverse tăvi și coșuri, obiecte mai periculoase (coșulețul cu foarfece, de exemplu, sau pistolul de lipit).

La Eliza sus pe șifonier sunt cutiile cu decorațiuni de Crăciun, bradul și două cutii cu haine extra-sezon. Acelea vor rămâne cu siguranță, mai ales că pe ea n-o deranjează, toată camera ei arată ca un talcioc și ea așa o iubește.

Nici nu mai știu ce culoare au pereții ei pentru că sunt acoperiți cu mobilă, tablouri și diverse alte chestii agățate. Ea zice că asta o reprezintă pe ea și, ca să fiu sinceră, nu am cum să pretind de la o preadolescentă să fie minimalistă.

Nu uitați că minimalismul este o alegere a voastră personală și nu înseamnă că toată familia va fi de acord. Nu aruncați lucrurile celorlalți membri ai familiei fără acordul lor. Mie nu-mi place cât de aglomerată este camera Elizei, până și patul ei e plin de plușuri și perne, dar ei așa îi place și îi respect decizia.

În sufragerie am început deja bătălia pentru recâștigarea suprafețelor de deasupra și chiar a pereților. După ce am terminat cu zugrăvitul, am realizat că nu mai vreau să pun la loc toată pleiada de tablouri și rame foto pe care le aveam.

Am ales pentru fiecare perete câte un singur tablou care înseamnă ceva deosebit pentru familia noastră: un colaj cu pietre si o pictură făcute de o prietenă foarte talentată, un colaj cu pietre cumpărat dintr-o vacanță superbă la Balcic și probabil o să re-pun, dar în alt aranjament, niște litere decorative care formează cuvântul HOME.

Dintre lucrurile pe care le dădusem jos de pe biblioteci și celelalte corpuri am selectat la sânge: am donat diverse vase și decorațiuni, iar ce am vrut să păstrez, am reorganizat și băgat în dulapuri. Evident, am încercat să reduc cantitatea de obiecte, ca să mă asigur că încap acolo unde trebuie și că am acces la ele atunci când am nevoie.

Reorganizându-mi obiectele din casă, mi-am dat seama că mi-am reorganizat și prioritățile: nu mai fac atât de mult lucru manual, așa că am dat trei cutii mari pline cu accesorii pentru crafts, care au ajuns la două asociații care se ocupă de lucrul cu copiii și adulții cu nevoi speciale (una dintre ele este Asociația Sfânta Ana care face terapie ocupațională). Am donat o sacoșă plină cu puzzle-uri (unele nedesfăcute) la asociația Autism Voice.

Dintre decorațiunile pentru pom am strâns și am donat unei grădinițe care a pierdut o mare parte dintre lucruri și materiale didactice când muncitorii s-au decis s-o dărâme cu tot ce era în ea. Am donat sute de cărți unei școli și grădinițe și pentru înființarea unei biblioteci în cadrul secției de Oncologie a Spitalului Fundeni.

Diverse decorațiuni mai drăguțe și unele vase de bucătărie le-am strâns și le-am dus la Magazinul Caritabil Taica Lazăr (zona Unirii, vizavi de Hotel Horoscop).

În plus, am mai golit spațiile din dulapuri, pentru a pune în interior diverse lucruri sau cutii cu obiecte care stătea sus pe dulapuri. Încă mai lucrez la asta.

Dedesubturi

Ooo, aici e o poveste lungă. În lada de la canapea, în sertarul de lenjerie de la patul matrimonial și sub patul lui Vlad era pur și simplu plin de lucruri îndesate în saci vidați sau îndesate cât mai în spate de nu mai știam ce e acolo.

M-am decis că anul acesta e anul în care scap de ”cârpe”: cât mai puține lenjerii, fețe de masă, proasoape, haine păstrate pentru cine știe când, cuverturi pe care nu le foloseam niciodată pentru că făceam rulaj între aceleași două șamd.

Am donat o parte dintre haine, pe altele le-am mai pus la vânzare la mine pe pagină. Am aruncat ”cârpele” mai vechi, am dus la țară sau la mama cuverturi sau fețe de masă și prosoape care mai puteau fi folosite.

Am făcut loc în lada de la canapea să pun în interior pernele de canapea pe care nu le foloseam niciodată și care mereu stăteau împrăștiate și mă încurcau.

În sertarul cu lenjerie acum poate să circule aerul și lenjeriile mele nu mai miros a închis când le scot de acolo, deși au fost spălate cu puțin timp în urmă. Sub patul lui Vlad încape acum un troller nou (pe care îmi chinuiam mintea să-l plasez undeva) în care am pus hainele groase de zăpadă ale Elizei și ale mele.

Spațiul gol

Îmi dă o stare de bine uimitoare faptul că văd suprafețele goale de pe biblioteci, nu mai am mereu senzația aceea că toate vor pica pe mine. Pe una dintre biblioteci aveam atât de multe lucruri că nu mai vedeam icoana care se afla pe perete în spatele lor.

Dacă totuși am mai avut de pus ceva sus, le-am pus mai în spate, astfel încât să nu se vadă și în cantitate redusă.

Încă mai am de organizat câteva ”deasupra-uri” – la ușă, unde am cutii cu încălțăminte și tot felul de accesorii pe cuier și pe un dulap suspendat, și pe hol unde am un șifonier. Dar sunt decisă să intru și în ele și o voi face în curând.

Ce părere aveți? Veniți alături de mine în marea provocare de a recâștiga spațiile de dedesubt și de deasupra? La voi acasă cum stă treaba?

 

Image by Annalise Batista from Pixabay

9 Replies to “Schimbarea anului 2020 în gospodărie: ne luăm casa înapoi!”

  1. Jale si la noi, o sa incercam sa mai reducem dar fiind o familie numeroasa avem destul de multe. La carti noi nu putem renunta, niciunul.

  2. Adina Scintei says: Reply

    Eu vara trecuta am aruncat masiv din lucruri, dedesupturile si deasupra-urile au disparut in mare parte. Saci cu haine si incaltaminte de piele, nepurtati, am dat. Nu le simt lipsa si inca mai am. Dar, nu aveam in living nimic deasupra acum cateva luni si am inceput sa pun carti care nu mai incap pe nicaieri si aici nu am facut curat. Nu voi mai cumpara, o sa luam de la biblioteca, desi fetita care e cititoare inraita, s-a cam suparat putin. Plus ca I-am spus ca nu mai cumpar de la clubul de carte de la scoala nimic. Cumpar doar carti care ii plac foarte mult si pe care le reciteste si vrea sa le aiba in biblioteca. Si mai avem teancuri de reviste la care inca nu renunta si imi ocupa mult spatiu. Mult spor si astept si urmatoarele articole pe aceasta tema. Acum citesc “Adio, lucruri”, carte pe care am aflat-o de la tine 🙂

    1. Ce reviste are, Adina? Mai exista reviste pentru copii?

      1. Adina Scintei says: Reply

        Playmobil, My little pony, Capsunica, etc. Si acum le reciteste. Dar eu vad doar cati bani am putut sa dau pe ele. Am doua teancuri mari.

  3. Nedelea Mihaela says: Reply

    Subscriu 100% celor relatate de tine.
    Si, ca de fiecare data, articolele tale sunt de un real folos.
    Exact in aceeasi situatie ma aflu si eu de cand a venit Ana Maria pe lume: totul cocotat sau atarnat pe sus. La Alexandru parca nu a fost chiar asa. Dupa prima si cea mai importanta konmarizare, acum vreo 3 ani, casa arata wow. Acum este supraaglomerata. Am facut in toamna o sortare generala a lucrurilor, dar insuficient. Am recitit cartea lui Marie Kondo, si am trecut la treaba de sapt. trecuta luand fiecare camera in parte, cu fiecare raft in parte, cu fiecare sertar in parte. Am deja hartie de aprins focul pentru vreo luna si 4 sacose de haine de dus la H&M la reciclat! Insa ceea ce ma sperie cu adevarat este faptul ca mai am 1 luna de concediu si nu stiu ce-o sa ma fac dupa aceea cand o sa incep scoala. Cum o sa ma impart, inca nu stiu.

    1. O sa fie greu o vreme pana o sa va gasiti o rutina, dupa aceea o sa fie mai greu sa iesi din rutina aia :)))

  4. Sunt perfect de acord! Asta incerc sa fac si eu din timp in timp. Acum chiar am o stare de bine pt ca am reusit sa gasesc o familie cu copii mici care primesc foarte multe din lucrurile pe care le tineam si nu aveam cui sa le dau (imi place sa cunosc persoanele carora le ofer din lucrurile care au fost ale noastre, ma bucura sa stiu ca sunt pe maini bune si ca sunt primite cu drag): un pat cu set complet, un raft de depozitare jucarii, multe jucarii, carti, haine, accesorii de-ale copiilor. S-au strans 7 pungi mari de cumparaturi pt ei, plus inca 5 pt alti copii, si tot ar mai fi. Pe mine ma insufleteste toata aceasta activitate de eliberare a spatiului, desi fac activitate de “cercetare”, adica ma gandesc caror persoane li s-ar potrivi, vorbesc cu ele, stabilesc cine si ce doreste, apoi le duc personal, ajut la montaj unde e cazul, astfel ca spatiul care ramane in urma acelor lucuri este mult apreciat, stare pe care incerc cat mai mult sa o transmit si copiilor si sotului.
    O fi de la varsta, nu stiu… in urma cu 10 ani nu ma deranja atat de mult ca e spatiul incarcat, aglomerat, poate vine si din copilarie, cand acasa sifonierele erau pline si pe dinauntru, si pe dinafara cu cutii puse deasupra, si celelalte piese de mobilier erau indesate si pe sus si pe jos. De mai bine de 1 an sunt pornita pe eliberare, aerisire, o fi poate si de la ce citesc sau urmaresc, poate am devenit mai selectiva, cine stie…
    Avem si noi planuri de zugravire completa, asta insemnand ca dupa aceea, nu vom mai avea desene, postere, abtipilduri, tablouri pe pereti, vreau spatii aerisite, am scapat deja de multe din jucariile mari (mai raman masinile cu care se joaca cel mic, caruia ii plac sa fie cat mai mari). Cu toate astea, de sarbatori am avut bradul aproape in mijlocul sufrageriei, pt ca nu am avut efectiv alt loc! Vreau sa vad cartile din biblioteca fara sa trebuiasca sa dau jos jumatate din ele, vreau sa miroasa frumos lenjeriile si prosoapele, nu mai pastrez 3-4 plapumi si perne in plus in ideea “pt musafiri” si altele. Plus ca de cand am investit in uscator, am observat ca rulez mai putine haine, pt ca le spal si imediat sunt gata uscate si puse in sifonier, iar lenjeria e din nou pusa pe pat (am preferinta pt 1-2 seturi). Vreau sa am spatiu sa imi admir florile, fara sa stea inghesuite, vreau sa gasesc cu usurinta lucrurile in dulapuri, vreau sa am loc sa ma misc in debara, nu sa ma impiedic de cutii…
    Iti doresc mult succes in aceasta provocare (parca nici nu i-as zice provocare, mai degraba sa ajunga sa fie o stare normala) si imi doresc sa ne simtim bine cu noi, cu familiile noastre, in casele noastre. Sunt alaturi de tine!

    1. Deci nu sunt singura care avea probleme cu lenjeriile de pat ca miroseau după o vreme petrecuta in sertar :)) La mine erau asa multe, ca nu se aerisea deloc zona. Acum am putine si am pus si doua sapunuri printre ele si de fiecare data cand deschid sertarul miroase frumos.

  5. La capitolul inghesuiala stam foarte bine si noi. Peretii plini, bibliotecile pline, sertare, pe masa, sub masa..practic..peste tot. Noi stam la casa si practic totul este plin…cateodata, cand fac curat, si vad cate lucruri am strans, efectiv imi vine sa arunc tot: haine, carti, lucruri, pantofi..dar apoi imi revin..si le arunc pe rand. ;). Noi suntem 4 pers ( 2 adulti si 2 copii) si e tare greu sa arunci din lucruri, pentru ca unul mai vrea sa se joace cu o jucarie- ceilalti ar da-o, unul mai vrea un caiet-ceilalti nu si tot asa ne invartim in jurul lucrurilor..care simt eu, ca ne sufoca… incerc din rasputeri sa mai elimin din ele, cateodata imi iasa cateodata nu…

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.