Luna mai 2021 a fost ceva mai aglomerată în materie de lecturi, dar asta și pentru că am avut multe evenimente cu ocazia Elefant Fest și am citit pentru a mă documenta.
Artista Henna, Alka Joshi, editura Nemira
Interviul cu Alka Joshi poate fi urmărit aici.
O carte superbă care m-a învăluit în magie de la prima la ultima pagină. Am citit-o pentru că am avut un interviu cu Alka Joshi și cumva a trebuit să fiu atentă la o mulțime de detalii, așa că nu am savurat-o cum ar fi trebuit, dar a fost splendidă și abia aștept continuările.
Este despre o femeie din India, din anii care au urmat obținerii independenței, care fuge de la soțul ei dintr-un sat și ajunge într-un oraș mare (Jaipur) unde devine artistă henna și tămăduitoare cu plante. Viața ei nu este fericită nici așa, deoarece nu este respectată de către bogații cărora le face desene cu henna, dar măcar a scăpat de o relație abuzivă și de sărăcie.
Trecutul o ajunge din urmă atunci când fostul soț o găsește și îi aduce o soră de 12 ani de a cărei existență nici măcar nu știa. Lucrurile se dau repede peste cap pentru artista henna și planurile i se năruie văzând cu ochii. Numai că Lakshmi nu se lasă doborâtă și renaște ca pasărea Phoenix chiar din propria cenușă.
Carte abordează multe teme interesante precum statutul femeilor în India, feminismul, sistemul castelor, tradiții versus modernitate, dar și exotismul, culoarea și vivacitatea Indiei.
Farul cu secrete, Santa Montefiore, editura Litera
Interviul cu Santa Montefiore poate fi urmărit aici.
O carte mai atipică pentru Santa Montefiore, pentru că narațiunea nu mai merge pe două planuri ca la Vremea dragostei și a războiului sau Primăvară în Toscana și, în plus, supranaturalul este un personaj în sine, dar o lectură interesantă care reflectă destul de mult din personalitatea autoarei, care se declară medium (vede spirite).
Parcă aduce un pic a Rebecca de Daphne de Maurier, mai ales în ceea ce privește fosta nevastă care a murit în condiții misterioase și actuala iubită care pare că nu se va ridica niciodată la standardele de frumusețe ale predecesoarei.
Nu mai zic de diferența de vârstă și statut social, conacul misterios, bănuielile asupra soțului și obsesia unor anumite personaje pentru femeia moartă. Din fericire, romanul de față evoluează spre un final mai acceptabil decât cel din Rebecca, așa că o puteți citi liniștiți.
Dinți de lapte, Zoje Stage, editura Leda Edge
Discuția cu Liviu Szoke și Alina Bâltâc, redactori și traducători, poate fi urmărită aici.
O carte dificil de digerat despre o fetiță psihopată care ajunge să încerce să-și omoare mama. Scrisă pe două planuri, din perspectiva lui Suzette (mama) și a Hannei (fiica), cartea încearcă să păcălească cititorul în a crede că lucrurile nu sunt exact așa cum par.
Tocmai trecerea asta de la viziunea mamei greu încercate de o boală proprie, de singurătate și de dificultatea de a crește un copil de 7 ani non-verbal și cu apucături psihopate la viziunea fiicei care se simte neiubită de mamă și face diverse lucruri pentru a-i atrage atenție va întinde capcane cititorului neavizat care riscă să empatizeze doar cu una sau doar cu alta.
E o carte înfricoșătoare, mai ales dacă ești părinte. Te face să te întrebi cum ar fi dacă ai fi în postura părintelui, fie a lui Suzette, care se confruntă la prima mână cu ieșirile Hannei, fie a lui Alex, tatăl, care nu cred că fiica lui angelică e, în realitate, o ființă diabolică.
Andrei și Regatul Sferelor Albe, Corina Militaru, editura Galaxia Copiilor
Discuția cu autoarea, Corina Militaru, și Ioana Văcărescu, redactor, poate fi urmărită aici.
O carte fantasy pentru copiii de 8-10 ani, o Narnia reinterpretată pentru copiii din România, care atinge tematici precum curajul, grija față de natură, confruntarea cu propriile frici, asumarea consecințelor.
Nepovestitele iubiri: 7 minibiografii sentimentale, Tatiana Niculescu, editura Humanitas
I-am dat acestei cărți patru stele pentru felul în care e scrisă. Altminteri, iubirile alea ”nepovestite” aveau motivele lor să rămână nepovestite, nefiind tocmai ”ortodoxe” (oare de ce s-o spune așa despre lucrurile considerate inadecvate social și chiar legal?)
Efortul autoarei de reconstituire a unor prezumtive relații pe baza unor mărturii personale sau a unei documentații cu multe lipsuri care au trebuit umplute fictiv este remarcabil. De altfel, Tatiana Niculescu este recunoscută pentru felul în care face asta, formarea de jurnalist ajutând-o foarte mult la integrarea faptelor reale într-o proză lirică și cursivă, plăcută la citit.
În urma lecturii mi-am trecut pe listă să vizitez două obiective: un monument funerar din Cimitirul Bellu (aparținând familiei Poroineanu) și o icoană din Biserica Catolică din Sulina.
Lasă totul în ordine, Margareta Magnusson, editura Lifestyle Publishing
Îmi pare rău că nu pot să dedic cărții ăsteia un articol întreg, dar din păcate timpul nu-mi permite. În teorie, e o carte adresată persoanelor în vârstă, prin tematica abordată: conceptul suedez döstädning, care înseamnă curățenia pentru moarte. Adică acțiunea de a renunța la lucrurile inutile și de a-ți face casa plăcută și ordonată, atunci când simți că se apropie timpul să părăsești această lume.
În practică, cred că e o carte potrivită pentru orice vârstă. Și eu mi-am făcut de mult ordine în mai toate lucruri, astfel că dacă se întâmplă să părăsesc inopinat această lume, am, de exemplu, sertarul cu lenjerie/haine de casă/șosete/pijamale, aranjate frumos și gata de aruncat. În celelalte sertare, am hainele de stradă care pot fi donate sau păstrate. Astfel nu trebuie să stea nimeni să-mi sorteze șosetele și sutienele.
Soțul meu a spus că e o carte macabră, mie mi se pare o carte necesară. Viața nu este nesfârșită pentru nimeni. Să faci curat în urma unei persoane care a murit este o sarcină îngrozitor de grea și nu doar din cauza suferinței și a dorului, ci pentru că poate fi destul de dificil să decizi ce să faci cu lucrurile rămase. Prin urmare, autoarea ne îndeamnă să ne facem singuri curat din timpul vieții și oferă și câteva sfaturi practice pentru asta și argumente care pot fi destul de convingătoare, asta dacă cititorul este deschis să le asculte.
M-a amuzat următorul paragraf:
”Poate că bunicul avea chiloți de damă în sertarul lui sau poate că bunica avea un vibrator într-al ei. Dar ce mai contează acum? Ei nu mai sunt printre noi; dacă ne-a plăcut de ei, n-ar trebui ca aceste lucruri să ne preocupe pe noi. E în regulă să avem fiecare propriile preferințe, atât timp cât acestea nu fac rău nimănui.
Dar poate ar fi un dar frumos pentru cei dragi nouă care vor strânge în urma noastră să facem noi înșine puțină curățenie și să reducem numărul obiectelor de felul ăsta înainte să părăsim acest pământ. Păstrează-ți vibratorul preferat, dar aruncă-le pe celelalte cincisprezece!”
Gripa. O poveste de Crăciun, Ioana Drăgan, editura Tracus Arte
O radiografie la rece a societății românești prin ochii unei doctorițe de 40 de ani care își contemplă viitorul la o vârstă la care i se repetă mereu că nu mai are niciunul. Doctorița, o fire bună și blândă, iubitoare de oameni și animale (este cunoscută de toți cerșetorii ca fiind miloasă și darnică) este necăsătorită și fără perspective matrimoniale, lucru care reprezintă păcatul capital în ochii familiei, aproape la fel de grav ca faptul că s-a făcut doctoriță.
Tipologiile din carte sunt unele întâlnite și de noi și tocmai de aia povestea pare desprinsă din cotidianul nostru apropiat. Aventura Evei cu Adam începe și se sfârșește la fel de brusc și nu putem decât s-o admirăm pe Eva pentru principiile ei, deși știm că îi va fi greu să trăiască mai departe de finalul deschis al cărții.
Homeric, Doina Ruști, editura Polirom
Cărțile Doinei Ruști sunt o delicatesă pe care eu, recunosc, nu pot s-o savurez ca atare, ci o înfulec rapid, în maxim două zile, ca și cum aș înfuleca primele cireșe ale anului. Pur și simplu ador felul în care scrie, încrengăturile de fapte și personaje intercalate magistral în descrieri pur și simplu amețitoare de locuri și fapte, cu toate simțurile în alertă la fiecare pagină.
Nu am înțeles titlul, va trebui să caut cronici ale profesioniștilor ca să îi deduc subînțelesul, dar e genul de carte pe care o voi cumpăra și eu (am citit-o împrumutată) pentru că, pur și simplu, vreau să am toate cărțile ei în casă, mai ales Trilogia fanariotă, din care am doar Mâța vinerii. Știu sigur că aveam și Manuscrisul fanariot, dar fie l-am împrumutat, fie e pierdut undeva, în hățișul bibliotecilor și rafturilor din casă.
Orașul invizibil – Inima timpului, Monika Peetz, editura Unicart
Îmi era dor de un fantasy YA și acesta a fost perfect pentru a-mi recăpăta conexiunea cu acest mult-iubit gen pe care îl abandonasem de ceva vreme pentru că devenise repetitiv. Cartea asta e puțin diferită și aduce în discuție un subiect interesant: călătoria în timp și felul în care chiar și un incident minor poate afecta total viitorul (efectul de fluture).
Lena este o fată de 15 ani care locuiește cu mătușa ei și verișoarele ei mai mici, după ce părinții i-au murit într-un accident când Lena avea doar trei ani. Lena nu cunoaște împrejurările în care și-a pierdut familia, este destul de nefericită în prezent (nu se înțelege prea bine cu verișoarele sau cu mătușa și are probleme și la școală), simte lipsa unei figuri maternale iubitoare, se simte neînțeleasă și crede că i se oferă a doua șansă atunci când descoperă o manieră de a călători în timp, precum și o mulțime de secrete legate de părinții ei, secrete cu potențial periculos.
Evident, călătoritul în timp, deși pare, la prima vedere o binecuvântare, se întoarce împotriva ei și Lena se trezește că trebuie să repare greșelile făcute fără voie și că, în cele din urmă, va trebui să aleagă între ce-și dorește cel mai mult și ce este corect să facă.
Sunt multe subiecte care te vor pune pe gânduri în carte. Unul dintre ele este acela că oamenii devin din ce în ce mai nemulțumiți pe măsură ce avansează tehnologia și viața le devine mai ușoară. Cum remarcă și Călătorii în Timp, pe măsură ce societatea se dezvoltă, oamenii sunt din ce în ce mai puțin dispuși să accepte lucrurile ca fiind soarta lor, și se revoltă. C-o fi un lucru rău sau bun, cine știe…
Acum citește Eliza cartea asta, ei îi place pentru că pe protagonistă o cheamă Lena, la fel ca pe călătoarea în timp din serialul ei Disney preferat, Ne vedem la Paris.
Editura Unicart are multe fantasy-uri frumoase, serii sau cărți de succes în afară, așa că aruncați un ochi la ei pe site, sigur o să găsiți cărți faine pentru pachetele de premiu/vacanță ale copiilor.