Zilele trecute scotoceam după ceva prin congelator și am dat peste vreo trei păsări mari, fiecare în alt raft al congelatorului. Din nefericire, soiul de păsăret îmi era complet necunoscut, pentru că nu mai știam de unde le am. Am dezghețat la întâmplare una dintre ele, pe principiul pe care îl aplic în general punguțelor din congelatorul meu: scot carne de tocăniță și descopăr că, de fapt, e de ciorbă 😀
Așa am realizat că ce aveam eu în punga aia era, mai mult ca sigur, o rață. Noroc cu whatsapp-ul, că până am băgat rața la cuptor, m-am lăudat cu ea pe la prieteni și așa a recunoscut-o una dintre prietenele mele și mi-a confirmat că făcea mac-mac și că era tânără și fragedă.
Eu, în general, nu prea gătesc alte păsăreturi decât pui și curcan. Ai mei nu prea mănâncă și atunci nu are sens să mă agit ca să aibă ce sta prin frigider. Dar acum mi se pusese pata pe un rillettes, după o rețetă pe care am văzut-o pe blog la Ciprian Muntele.
Termenul rillettes l-am auzit prima oară într-o emisiune pe Paprika Tv, a unui bucătar australian. În episodul respectiv, Paul West făcuse un rillettes de iepure. Și pentru că prietena cu rața creștea la un moment dat și iepuri, îmi propusesem să fac rillettes de iepure. Ba m-am dat peste cap să-mi aduc și cartea din Australia (ador pur și simplu emisiunea aia), dar rillettes de iepure tot n-am făcut.
Rillettes este un fel de pastă de carne gătită timp îndelungat la foc mic, în grăsimea proprie (sau adăugată, în cazul iepurelui) și amestecată cu diverse mirodenii. Pasta poate fi mai fină (dacă băgați zdravăn blenderul în ea) sau mai granulată, dacă o mărunțiți cu paletele mixerului. E o metodă de a conserva carnea pentru o perioadă mai lungă, pentru că un borcan de rillettes sigilat corect poate rezista mai mult timp la frigider sau în beci.
Un confit este un soi de carne la garniță 😀 E carne cu os, gătită la foc mic, timp îndelungat. V-ați prins, nu? Adică aceeași metodă de gătire ca la rillettes. Doar că lăsați carnea întreagă, strecurați grăsimea și o folosiți pentru a conserva carnea. Cum ar veni, nici noi n-am inventat roata, dar nici ei!
Pentru rillettes se pot folosi doar pulpe de rață sau o rață întreagă. Eu am folosit rața întreagă, pe care am băgat-o într-o oală de fontă emailată împreună cu condimentele indicate în rețetă și am dat-o la cuptor la temperaturi variabile (am tot schimbat de la 120 la 150 de grade) timp de vreo șase ore.
Și dacă tot suntem la franțuzisme, o oală din asta pe numele ei matern cocotte, este o avere la casa omului. Orice gătesc în ea nu se lipește și se curăță incredibil de ușor. În plus, capacul greu captează toate aromele și le ține acolo înăuntru, așa că lichidul nu se evaporă repede și poate fi folosită pentru gătire lentă. Singurul dezavantaj e că e foarte grea și fac mușchi plimbând-o de colo-colo. Drept pentru care, o folosesc rar.
După ce s-a terminat timpul de gătire, am transferat totul într-o tavă și am lăsat la răcit. Am dat la frigider până a doua zi, pentru că nu aveam toate ingredientele. Oricât m-am chinuit, nu am găsit arpagic verde (chives) și am folosit puțină ceapă verde. Am separat apoi pulpele întregi și le-am dat deoparte.
Restul de carne am scos-o de pe oase și am băgat-o la blender, unde am pulsat-o până arăta precum carnea tocată. Am amestecat cu restul ingredientelor, am pus-o în borcane, am nivelat bine și am sigilat cu unt topit. Am preferat untul în loc de grăsime, pentru că nu mă încântă să mănânc grăsime animală tartinabilă 😀
Pulpele (adică confitul) nu le-am mai conservat, că deja trepida lumea prin casă să mănânce rața care ne înnebunise cu mirosul ei o zi întreagă. Am făcut un piure și le-am mâncat cu Eliza la prânz și, spre surprinderea mea, i-a plăcut foarte mult carnea de rață, așa că sigur o să mai iau să mai fac. Grăsimea am strecurat-o și am pus-o într-un borcan, va fi grozavă pentru prăjit cartofi!
De curiozitate, am întrebat oamenii dacă mai gătesc rețete care durează mult și răspunsul a fost unanim ”nu”, atât pe grupurile mele de whatsapp, cât și pe pagina mea de Instagram 😀 Eu mai fac, dar nu des. Și acum chiar m-am amuzat, că a fost așa, pe barosăneală, să țin cuptorul electric pornit șase ore, având în vedere cât s-a făcut kilowattul :)))
Voi ce ați mai gătit special în ultima vreme? Eu mor de poftă după niște brioșe cu cremă de bezea elvețiană cu unt, așa că sigur o să mă apuc de ele curând!
Nu am apucat sa mai gatesc nimic fancy in ultima perioada. Am concediu saptamana viitoare si vrea atunci sa fac niste bezele din aquafaba ca unul din copii e alergic la ou si nu pot face reteta clasica. In ce priveste gatirea lenta mai folosesc slow cookerul.
Am făcut și eu odată bezele din aquafaba. Ale mele aveau gust a fasole :))))
Are Jamila reteta si o sa o incerc pe aia sa vad ce iese.
O sa faci și de iepure.😃😃😃😃
Nu prea curând, sper :))))
rillette nu am gatit niciodata, avem de unde cumpara facut artizanal si sotul nu rateaza niciodata sa isi ia cateva borcane. Sa ma gandesc pe data viitoare. Pulpele confit insa am mancat in franta prin cate un sat pierdut prin munti unde se laudau ca au rate locale si taiate pe comanda. A fost asa bun …dar ce nu e bun de mancat in frantza?
Pana acum rata am facut-o la slow cooker pt 5-6 ore cu portocale cu tot, zama si coaja. Si evident rozmarin (consuma cam 15% din curentul cuptorului).
Oasele le recuperez si eu si congelez pana adun de o oala si tot asa, la slow cooker, le fierb mai multe ore sa fac piftie sau supa de oase. Asta zic asa ca sa arat ca gatesc molcom si indelungat. Bine, si fiertul nautului si fasolei aproape saptamanal, ca sunt ingrediente regulate in salatele noastre, si hidratat puternic si fiert acasa iesim mai sanatos si mai ieftin si mai ecologic decat din conserve.