La clasa pregătitoare: cum ne-am pregătit pentru începerea școlii

Acum nouă ani scriam despre Eliza și despre începutul clasei pregătitoare și iată că a venit momentul să scriu și despre Vlad. Nici nu știu unde a zburat timpul și Vlăduț al meu deja se pregătește să meargă la școală deși eu, în sufletul meu, nu-l simt 100% pregătit. Dar de aia se numește ”clasă pregătitoare”, ca să-l pregătească pentru restul, așa că sperăm că va fi bine.

Și ca să am eu aici în jurnalul meu virtual un articol și despre Vlad, dar și pentru că m-am gândit că poate vă inspir, iată cum ne-am pregătit noi pentru începerea școlii.

Biroul și colțul de școlar

În clasa pregătitoare nu va avea teme și oricum Vlad va fi la afterschool, însă am vrut să marcăm momentul printr-un ritual. Așa că am făcut permutări de mobilă prin sufragerie, am renunțat la masa mare și am cumpărat un birou pentru Vlad. Alegerea a fost aceeași ca la Eliza: un birou Micke de la Ikea, cu un scaun tapițat tot de la Ikea, de un verzui foarte drăguț.

Evident că Vlad e încântat de birou, toată ziua trage de sertare, le-am umplut deja cu diverse și a luat magneți de pe frigider ca să-i pună pe tabla lui magnetică.

Eu am ținut mult la momentul acesta ca să fie ceva mai concret legat de începutul școlii, să vadă biroul și să știe că se schimbă ceva în viața lui. Deși s-a prins de la soră-sa că e nașpa la școală, noi încercăm să nu-i inducem ideea asta și să înceapă școala cu entuziasm.

Puteți citi aici și articolul despre colțul școlarului din camera Elizei.

Haine

Școala are un fel de uniformă care constă în cămașă albă cu manșete ecosez la băieți + papion și pantaloni închiși la culoare. În loc să comand la atelierul care le face pentru școală (unde erau scumpe și plasticoase), am preferat să cumpăr eu cămăși și materialul ecosez și să le duc la croitoreasă să înlocuiască manșetele.

Cămăși am luat de la Zara (am vrut eu un material mai texturat) și mai avea de la Sinsay (doar online). Pantaloni negri și bleumarin tip blugi am luat de la Zara și din Auchan (au unii cu elastic în talie, foarte drăguți). Pantaloni de trening am luat de la Pepco. Tricouri polo albe am luat din Zara și de la Auchan, dar le-am văzut peste tot în perioada asta.

O geacă subțire de ploaie, căptușită cu polar, și un hanorac am luat de la Pepco. Încălțăminte am luat și de la Deichmann, dar și la reducere (18 lei perechea) din Carrefour.

Pijamale și lenjerie am găsit la reducere la Penti, mereu când au reduceri, cumpăr mai multe lucruri, pentru că au o calitate foarte bună, mult mai bună decât la Sinsay, de exemplu.

Rechizite

Am primit de la școală o listă cu rechizite, eu chiar sunt curioasă dacă le vor folosi pe toate, nu știam că încă se mai folosesc bețișoarele sau numărătoarea, dar se pare că da. Am luat din Auchan și din Jumbo și au costat o mână și-un picior 😀 E incredibil cât de scumpe sunt atunci când trebuie să cumperi mai multe deodată și eu a trebuit să cumpăr pentru doi. Numai caietele Elizei au fost 200+ de lei.

Ghiozdan i-am luat când am fost la Legoland, și-a dorit el mult unul cu Ninjago și i-am luat de atunci (dar e mai degraba rucsac decât ghiozdan), dar între timp am primit unul mult mai bun (ergonomic) de la Herlitz și o să alterneze cu ele (cel de la Herlitz are și elemente reflectorizante și luminițe pentru când iese seara de la școală).

Herlitz și Pelikan ne-au cadorisit cu câteva rechizite super faine pentru începutul de an școlar, așa că am făcut un video cu top zece rechizite care ne-au plăcut cel mai mult.

Penar și-a luat cu Minecraft, din Jumbo, și abia l-am convins să-și ia un penar simplu, cu fermoar, în care să pună toate creoanele și pixurile și nu din acelea echipate gata, cu elastice în care să bagi fiecare creion.

Pentru că nașa lui și-a dorit să-i ofere un mic dar pentru începutul de an școlar, am mai luat câteva rechizite drăguțe, cu dinozauri, de la Pepco, și un ceas cu gps – acesta a fost dorința lui Vlad, și ne-a tot bătut la cap cu el. Deși încă îl mai aveam (pe undeva) pe al Elizei, dar era roz, iar Vlad voia unul care să facă și poze (pentru că evident avea un coleg la fel), am comandat modelul acesta de la Kid GPS.

Câteva ponturi pentru achiziții istețe, dacă nu aveți listă de la școală, puteți citi aici.

Analize & alte pregătiri

Deși ministrul zice anual că nu se mai cer analize, nouă ni s-au cerut și le-am făcut contra cost, alături de o serie de analize de alergologie în urma cărora am descoperit că Vlad e alergic la ambrozie 🙁

Legat de imunitate, anul ăsta nu-mi mai bat capul cu siropuri, oricum niciodată nu știu dacă folosesc la ceva sau nu, însă am rezervat o cură la Terra Salin, o salină artificială unde se face haloterapie și am mers pentru 5 ședințe. Înțeleg că ar fi nevoie de nimin 10 pentru o eficiență maximă, dar noi efectiv nu am mai avut timp.

Pregătire morală

Vlad are zile când zice că e pregătit și zile când zice că nu. Am mai citit cărticele despre începutul școlii și am tot vorbit cu el despre asta. Vlad e un copil foarte activ și îmi fac griji cu privire la capacitatea lui de atenție și la statul în bancă în reprize de câte 50 de minute, dar nu prea am ce face la partea asta. Noi am încercat, pe cât posibil, să-i exersăm răbdarea și atenția și o să vedem dacă am reușit sau nu.

Am emoții, n-o să vă mint, dar așteptăm cu entuziasm începerea școlii și sperăm ca școala pentru Vlad să fie o experiență frumoasă, măcar în primele clase. Voi ați terminat pregătirile? Ce sfaturi ați da părinților de școlari începători, din experiența voastră?

6 Replies to “La clasa pregătitoare: cum ne-am pregătit pentru începerea școlii”

  1. Tu ai deja multa experienta de la Eliza, asa ca sigur va fi bine cu Vlad pentru ca stii deja unele lucruri despre ceea ce se intampla in scoli si poti lua decizii mai corecte, mai țintite, mai rapide.
    Copilul meu e in clasa a II-a, dar am un singur copil, de aceea ma simt cumva nepregatita psihic pentru ca nu stiu ce urmeaza 🙂
    Mie mi-a placut tare mult ca in Romania exista “clasa pregatitoare” prin care li se ofera copiilor o perioada de adaptare lina, usoara, ca ei nu mai simt prea brusca schimbarea aceasta din viata lor, că li s-a dat timp suficient (1 an) ca sa inteleaga ca scoala e un lucru mai serios decat gradinita si ca de acum, usor-usor, incep sa se responsabilizeze.
    N-am discutat prea mult cu copilul meu despre inceperea scolii, mai mult am incercat de la inceput, de cand era inca in grupa mare, sa-i transmit bucuria ca uite, a crescut mult (copiii vor mereu sa creasca) si ca de aceea incepe scoala. Nu i-am descris scoala nici roz, nici gri. Cu siguranta in scoala sunt si lucruri bune, si lucruri mai putin bune, dar asa este si viata, in general, si ne straduim sa ne adaptam, sa gasim solutii.
    Cred ca analizele se fac numai la inceperea unui nou ciclu scolar. In clasa pregatitoare am dus si noi o adeverinta de la medic, atunci ni s-a cerut, dar din clasa I n-a mai fost nevoie.
    In ceea ce priveste rechizitele eu am luat o buna parte din ele in timpul anului, cand imi aminteam, cand aveam bani in plus, in general prin comenzi online. Doamna invatatoare va da o lista concreta, probabil, dar sunt unele lucruri obisnuite pe care parintii le pot lua oricand pentru ca sigur se vor folosi la un moment dat. De exemplu: caiete (tip I, tip II, de matematica, dictando, cu foi veline), acuarele, creioane colorate, radiere, ascutitori, creioane, pensule, carioci. Biroul fetitei mele are un raft mare in care am pus toate aceste rechizite noi inca dinainte de a incepe scoala ca sa fie acolo, la nevoie. Periodic mai cumpar cate ceva si le pun acolo.
    Un alt sfat concret nu am.
    Cred ca atmosfera de la scoala este creata intr-o proportie foarte mare de doamna invatatoare si de ceilalti profesori, ei sunt cei care le transmit copiilor bucurie sau, dimpotriva, stres. Copiii graviteaza in jurul lor. De aceea va doresc ca Vlad sa aiba ca profesori oameni buni. Asta a fost singurul meu stres real legat de intrarea copilului la scoala.

    1. Si eu sunt stresata de cum vor fi profesorii, sincer iti spun. Am cunoscut-o putin pe doamna, dar inca sunt rezervata. Astept sa mai treaca timpul.

  2. Desi nu sunt la primul copil de clasa pregătitoare, am emoții asa mari (apărute in urma schimbării învățătoarei la doar 24h de la anunțul oficial al clasei pregătitoare) încât nu sunt in stare sa spun decat mulțumesc pentru postare si un an școlar cu realizări mari si mici!

    1. E neplacut cand se schimba ceva asa peste noapte, dar sa speram ca va fi bine!

  3. Bafta in noul an!
    Ar fi foarte utila o postare cu impresii si sfaturi poate dupa primele cateva saptamani (sunt direct interesata, recunosc, dat fiind ca am si eu un scolar hiperactiv la pregatitoare si emotii cat carul)

    1. O sa incerc sa fac o postare si mai tarziu, dupa ce se adapteaza, sa vedem cum este 🙂

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.