Anul 2022 s-a încheiat și eu trag linie la provocarea mea de pe Goodreads și constat cu tristețe că nu mi-am atins obiectivul de 42 de cărți. A fost un an și frumos (cu multe călătorii), dar și greu (cu multă muncă și multă oboseală) și cu chef redus pentru citit.
Iubirea vieții mele, Rosie Walsh, editura Nemira
O lectură pe care nu o pot descrie altfel decât stranie. Am așteptat mult cartea asta după Bărbatul care n-a mai sunat, care mi-a plăcut foarte mult. Cu toate astea, Iubirea vieții mele parcă nu s-a ridicat la aceleași standarde. Nu știu ce anume m-a deranjat, faptul că povestea e trasă de păr chiar și pentru o operă de ficțiune sau detaliile inutile (că protagonista trage pârțuri și dă vina pe motocicletele de pe stradă sau că el avea pete movulii pe limbă pe care a încercat să le curețe – fără nicio legătură cu altceva) sau faptul că se pierde în încercarea de a fi mai multe genuri deodată, și mystery și thriller și ficțiune pentru femei.
Mi-a plăcut s-o citesc pentru că îmi plac cărțile cu suspans bine dozat, dar în care nu simți neapărat un pericol de moarte la fiecare pagină, iar cartea asta are suspans din belșug. Autoarea se chinuie să ne facă s-o detestăm pe Emma cam trei sferturi din carte, pentru ca mai apoi să încerce s-o ”spele” (nu știu cât de reușit). Ajungând la final, evident îți dai seama de toate acele jocuri de cuvinte și trimiteri (uneori forțate) care te-au făcut să te gândești la complet altceva.
Per total, o lectură antrenantă, te ține acolo, pentru că oferă suspansul în doze mici și dese, cu alternare de voci narative, așa că n-ai cum să te plictisești.
Cu dragostea în minte, Ali Hazelwood, editura Litera
Rareori mi se întâmplă să dau o stea unei cărți pe care am și terminat-o și în general sunt destul de înțelegătoare cu cărțile romance al căror scop e doar entertainmentul temporar (ca o ciocolată pe care o mănânci toată odata și după aia regreți), dar cartea asta a fost slabă. Și îmi pare rău să zic asta pentru că mi-a plăcut Ipoteza iubirii, prima ei carte, dar asta e practic o reluare a aceluiași subiect (femei în știința, dușmani-deveniți-prieteni) doar că mai prost.
Hazelwood are o pasiune pentru cuplul de genul femeia micuță și delicată și bărbatul mare și musculos (gen foarte mare, dacă știți la ce mă refer) și repetă treaba asta de nenumărate ori, făcând diferența dintre ei să pară aproape pedofilică. În plus, scenele de amor sunt relativ dezgustătoare (și eu chiar citesc cărți de amor și rareori declar asta despre scenele respective).
Finalul e forțat și neverosimil, aproape m-a pufnit râsul când l-am citit, plus ca intuisem de la început cine e cine, în ambele situații “misterioase”. Ori autoarea n-a făcut o treabă bună să creeze și să întrețină suspansul, ori eu sunt o cititoare prea experimentată și deja nu mă mai păcălește nimic.
Crazy Stupid Bromance, Lyssa Kay Adams
Volumul al treilea din seria The Bromance Club, publicată la editura Leda Bazaar. Am citit-o pentru că am tradus-o, deci mai durează puțin până apare. Este povestea lui Noah Logan și a lui Alexis Carlisle (dacă v-o amintiți din vol 2, proprietara cafenelei cu pisici). Cei doi sunt buni prieteni și și-ar dori mai mult de la relație, dar nu au curajul să-și riște prietenia pentru asta.
Mi-au plăcut subiectele abordate, ca întotdeauna Lyssa Kay Adams face ca fiecare volum să fie despre mai mult decât o simplă poveste de dragoste. Vol 3 e despre felul în care copilăria și relațiile cu familia ne modelează relațiile pe care le avem la maturitate, despre traumele din trecut care, nerezolvate și neadresate, continuă să ne influențeze în mod crucial viețile.
Scrisoarea de Crăciun, Emily Stone, editura Nemira
Dacă n-ar fi fost marketată ca o carte de Crăciun (și eu am căzut în aceeași capcană, de a o recomanda ca pe o carte de Crăciun), poate că aș fi considerat-o o carte drăguță, emoționantă care tratează tematici precum gestionarea doliului și a altor pierderi, rezistența la schimbare etc.
Dar de Crăciun vreau să citesc o carte optimistă, cu happy end, nu mă interesează musai creșterea interioară a eroinei în urma tuturor nenorocirilor care i se întâmplă. Așa că, deși începe și se termină de Crăciun, nu este o carte “de Crăciun”.
Voi ce ați citit în decembrie?