Am continuat și în luna iulie cu cărțile de vacanță (vă povesteam în articolul despre Cărțile lunii iunie despre inventarea acestui gen nou, „beach read” sau „cărți de plajă/de vacanță”). Din păcate, n-am reușit să termin și din cărțile serioase sau de non-ficțiune pe care le-am început, pentru că am fost mult pe drumuri și cu mult stres, așa că nu m-am putut concentra la nimic.
Regina frumuseții, Alice Clayton, editura Paralela 45
Spre deosebire de vol 3 din seria Bocănilă (Căsuța de la malul mării), care a fost amuzantă, cu chimie între personaje și plăcută la citit, asta a fost plictisitoare de la început până la sfârșit. Am tras de ea pentru că îmi uitasem în portbagaj celelalte cărți și eram pe plajă și n-aveam altceva, altminteri n-aș fi terminat-o.
E, probabil, o carte potrivită pentru iubitoarele de câini și romance, pe mine subiectul nu m-a prins deloc: o fostă Miss din înalta societate își părăsește logodnicul la altar ca să-și deschidă un adăpost pentru pitbulli abuzați, ajutată, evident, de un veterinar chipeș care, surpriză, a fost și el părăsit la altar, la rândul lui, așa că Chloe decide să ascundă acest aspect al vieții ei, lucru care duce, deloc surprinzător, la o despărțire. Singura scenă mai puțin previzibilă a fost aia din aeroport și sincer singura care mi-a plăcut 😀
Unfortunately Yours, Tessa Bailey
Pentru că mi-a plăcut S-a întâmplat într-o vară de Tessa Bailey (ed Nemira), am căutat să mai citesc și altceva de această autoare și, din nefericire, m-am oprit la Unfortunately Yours. Nu traduc tot review-ul lăsat pe Goodreads în engleză, o să vă zic doar că e plină de clișee (la fel ca Ali Hazelwood, și autoarea asta pare să aibă un fetiș pentru chestiile MARI), relația dintre protagoniști emană toxic vibes destul de des, scenele picante m-au zgâriat pe retină (culminând cu o scenă de sex pe lângă mașină – sau în mașină sau jumate afară, jumate înăuntru, sincer nu m-am prins, care a fost, cred, cea mai proastă scenă de sex citită de mine vreodată), personajele nu păreau să se potrivească deloc, discrepanța dintre ele era prea mare și simplu fapt că erau atrași fizic unul de altul nu mi s-a părut suficient pentru ca relația să reziste.
Dragostea n-a murit, Ashley Poston, editura Litera
Mai poți crede în dragoste după ce iubitul tău ti-a furat poveștile din copilărie și a scris un roman pe baza lor, apoi descoperi ca nimic din ce ți-a spus despre sine însuși nu e adevărat? Și mai ales după ce rămâi cu bagajul în ploaie, ca în filme, dar fără ca el să vină după tine? Și, mai mult de atât, mai poți scrie romane de dragoste cu final fericit după toate astea?
Răspunsul lui Florence Day, ghostwriter pentru o scriitoare de romane de dragoste, este desigur că nu. Nu mai crede în dragoste, iar termenul limita pentru predarea romanului la care lucrează a trecut de mult. La asta se adaugă faptul că tatăl ei a murit și trebuie să de întoarcă în orășelul natal din care a fugit urmărită de un scandal. În plus, Florence mai vede și fantome, iar fantoma care îi apare în prag e a nimeni altuia decât a celui mai chipeș redactor cu care se întâlnise cu câteva zile în urmă.
Pe parcursul cărții, Florence își reconstruiește imaginarul romantic, încercând să pună la loc cioburile împrăștiate ale propriei vieți, în timp ce organizează înmormântarea tatălui ei, proprietarul unei case funerare, și flirtează cu cineva care nu are cum sa rămână alături de ea. Merge Florence pe calea sigură, îndrăgostindu-se de cineva care nu are cum s-o rănească (în fond, Florence știe deja că fantomele pleacă la un moment dat) sau, de fapt, își asumă un risc, inclusiv acela de a fi rănită?
“Cred că îmi plac, pur și simplu, poveștile de dragoste. Îmi place felul în care ele zugrăvesc lumea ca pe o țară a visurilor tehnicolor, unde singura regulă pe care trebuie s-o urmezi e să trăiești fericit până la adânci bătrâneți.”
Mi-a plăcut cartea asta, mai ales că este despre o scriitoare de romance, așa cum voi fi și eu în curând 🙂
În dragoste totul este permis, K. L. Walther, editura Litera
În general, stelele și recenziile mele sunt subiective și țin foarte mult de felul în care mă face o carte să mă simt la un moment anume. Mi-a plăcut foarte mult acest YA de vară, mai ales că n-a fost deloc ce m-am așteptat. Am ocolit-o o vreme pentru că ceva la textul de pe coperta spate nu mă atrăgea, apoi am început-o și am stat până la 11 noaptea s-o termin.
În primul rând, m-am bucurat că e un YA mai cumințel. În ultima vreme, la Litera s-au publicat niște romane Young Adult cam picante și nu prea au fost pe placul meu (ca de ex „Un milion de săruturi într-o viață” de Monica Murphy, unde personajele au 17 ani). Îmi plac picanteriile, dar parcă într-o carte cu/despre adolescenți n-aș vrea să citesc scene de sex detaliate. În cartea asta există două momente în care se sugerează că protagoniștii fac sex, dar sunt atât de ambigue încât un cititor de 14 ani posibil nici să nu-și dea seama.
În al doilea rând, mi-a plăcut subiectul: o familie extinsă (bunici, unchi, mătuși și o grămadă de verișori) se adună pe un domeniu de la Martha’s Vineyard pentru o nuntă și încep să joace Asasinii, un joc prin care fiecare jucător primește un bilețel cu numele victimei și trebuie s-o elimine din joc folosind apă (pistoale cu apă, sticle etc), apoi îi preia și victima acestuia. La final, trebuie să rămână doar unul singur. Jocul acesta de familie era preferatul surorii lui Meredith (protagonista de 18 ani), care a murit cu doi ani în urmă într-un accident de mașină, așa că familia îl joacă în memoria ei.
Deoarece Claire era mereu câștigătoare, Meredith își dorește să câștige în numele surorii ei. În acest scop face o alianță cu Wit, fratele vitreg al mirelui, și încep să petreacă din ce în ce mai mult timp împreună. În mod evident, ajung să se îndrăgostească, doar că intervine aceeași problemă care pare să fi pus capăt relației de patru ani a lui Meredith cu Ben, iubitul ei din liceu: distanța. După ce Ben a părăsit-o spunându-i că relațiile la distanță nu funcționează (ei mergând la facultăți diferite), Meredith nu vrea să-și mai asume riscul unei relații la distanță, mai ales că Wit se pregătește să plece în Noua Zeelandă.
La final, Meredith va trebui să decidă care sunt riscurile pe care este dispusă să și le asume sau dacă este dispusă să-și asume vreunul. Cel mai amuzant lucru (și care n-are, de fapt, legătură cu cartea) este că fix a doua zi, fiica mea de 14 ani mi-a scris că au jucat Asasinii în tabără, după aceleași reguli, dar cu o armă a crimei diferită (nu apă, ci diverse obiecte). Cu siguranță îi voi da cartea s-o citească, a citit niște YA tare drăguțe vara asta și sigur îi va plăcea și asta. O recomand 14+.