Am inclus poveștile de dragoste citite într-un articol separat, ca să fie mai ușor pentru toată lumea să aleagă ce cărți dorește să citească. Din categoria asta, în ianuarie am citit cartea pentru tineret a lui Ali Hazelwood de la Litera și seria Milionarii de la Dreamland de la editura Leda Bazaar.
Alte articole din seria cărților lunii ianuarie:
Cărțile lunii ianuarie 2024 – relații de familie defectuoase
Debuturi românești în proză în 2023
Șah-mat cu dragoste, Ali Hazelwood, editura Litera
O carte pentru adolescenți, fără obișnuitele scene picante ale lui Hazelwood, deși se vorbește destul de mult despre amorul fizic și în cartea asta, inclusiv cu persoane de același sex. Am terminat-o doar ca să nu las cărți începute, altfel n-aș fi citit-o până la capăt. E plictisitoare și previzibilă, conflictul e un non-conflict, protagonista e mult prea copilăroasă chiar și pentru vârsta ei de 18 ani și rolul de protectoare a familiei pe care și l-a asumat.
Surorile sunt cele mai iritante personaje, efectiv n-am putut să le sufăr. Nu e ca și cum nu știau că trăiesc din salariul câștigat la negru de Mallory din care abia plătea ratele și medicamentele mamei ei, mai și voiau tot felul de chestii în permanență și o presau pe Mal cu toate nemulțumirile lor, fără să fie câtuși de puțin înțelegătoare și recunoscătoare.
Nolan e un personaj complet neverosimil, adică știu că în general cărțile romance au protagoniști cam trași de păr, dar el n-a fost credibil nici măcar în contextul poveștii. Și ca să vedeți că nu sunt singura cu opinia asta, și Tyna de la Delicatese Literare a avut aceeași părere despre carte.
Intenții ascunse, Lauren Asher, editura Leda Bazaar
N-am mai citit de mult un romance și, pentru un weekend friguros și cu zăpadă, s-a dovedit o alegere bună. Povestea e drăguță și clișeică pentru genul acesta de serie: un milionar sexy se îndrăgostește de una dintre angajatele lui, el e bărbatul taciturn și rece, ea femeia drăgălașă, zâmbitoare și plină de culoare.
În cazul lui Lauren Asher, se pare că protagonistele sunt și alese să reprezinte și etnii diverse – tatăl Zahrei e armean, de mama nu se spune sau am ratat eu, dar e menționată pielea ei măslinie. În vol al doilea, protagonista e afro-americană. În plus, cărțile ei sunt populate cu personaje diverse sau neurodivergente – Zahra are o soră cu Sindromul Down și în altă carte se menționeaza că unul dintre frații Kane are ADHD, iar protagonista din vol 2 are dislexie. N-am citit mai mult, dar sigur voi da și peste altele.
Cartea e destul de groasă dar cumva n-am simțit-o lungită insuficient, iar scenele de amor sunt ok, deși am și eu niște limite și anumite chestii mă dezgustă. Adică știu că citesc „smut”, dar în niște limite care să nu mă facă să-mi vărs prânzul 😁 În principiu, atracția dintre protagoniști a părut veridică și neforțată, ceea ce e ceva pentru genul ăsta de cărți.
Termene și condiții, Lauren Asher, editura Leda Bazaar
Evident că după primul volum, am devenit curioasă și le-am citit și pe celelalte. În general, îmi place trope-ul (tematică/motiv) ăsta literar cu căsnicia/relația falsă și îmi place când doi oameni care, în mod evident, se atrag sunt puși împreună de împrejurări și trebuie să reziste acelei atracții până când nu mai rezistă 😀 Daaaar…..
Declan nu a fost deloc favoritul meu, mi s-a părut că reproducea prea multe tipare abuzive (ea spune că are nevoie de timp, el o hărțuiește, ea vrea să plece din casă, el spune că n-are voie să doarmă în altă parte chiar dacă s-au certat, pentru că acum sunt căsătoriți, îi reproșează: „ai de gând să-mi refuzi sexul de fiecare dată când te superi”, de parcă ea i-ar datora ceva doar prin simplu fapt că sunt căsătoriți, o jignește, apoi își cere mii de scuze etc), să sperăm doar că, fiind o carte de dragoste, și le-a reglat până la urmă și că autoarea nu romanticizează abuzul – în volumul al treilea, parcă Declan mărturisește că merge la terapie, deci tot e ceva.
N-am înțeles exact comportamentul tatălui, la finalul primului volum a părut într-un fel, dar apoi a continuat în același fel (asta ca să nu dau spoilere).
Cel mai mult în cartea asta mi-a plăcut pasiunea lui Declan pentru cuvinte deosebite/intraductibile din alte limbi și mi le-am extras aproape pe toate. Și pentru că toată cartea se învârte cumva în jurul cuvintelor, am aflat destul de multe despre dislexie și cum poți ajuta un adult cu dislexie (dacă ai un coleg de serviciu, de ex) să funcționeze și să lucreze mai bine.
”Saudade: subst., limba portugheză: sentiment de dor, melancolie, dorință și nostalgie.
Yuánfèn: o infinitate predestinată.
Kilig, subst., limba tagalog: un sentiment de ușurare sau bucurie provocat de o experiență romantică sau încântătoare.
Merak, vb., limba greacă: a face ceva cu plăcere.
Mamihlapinatapai, subst., limba yaghan: o privire schimbată între doi oameni, fiecare vrând ca persoana cealaltă să inițieze ceva ce‑și doresc amândoi, dar niciunul nedorind să înceapă.
Backpfeifengesicht, subst., limba germană: o față care cere pumni.
Strikhedonia, subst., limba greacă: plăcerea de a putea spune „la naiba cu asta”.
Forelsket, subst., limba norvegiană: euforia copleșitoare, asociată exclusiv cu începutul îndrăgostirii.
Gezelligheid, subst., limba germană: sentimentul plăcut de a fi înconjurat de cei dragi; o stare de tihnă.
Daisuki, limba japoneză: „Te iubesc”.
Litost, subst., limba cehă: o stare de agonie sau suferință.
Sehnsucht, subst., limba germană: alean, dorință, dor sau poftă.
Ya’burnee: limba arabă: „Mă îngropi”.
— Ea m‑a învățat că unii oameni au nevoie de o sută de cuvinte ca să exprime o singură idee, în timp ce alții au nevoie de un singur cuvânt ca să împărtășească o sută de gânduri.
— Niciodată nu mi‑am pus problema așa.
Ochii lui devin distanți.
— A devenit codul nostru secret. Dacă mă simțeam într‑un fel anume, mama mă întreba care e cuvântul.”
Oferta finală, Lauren Asher, editura Leda Bazaar
Al treilea volum a fost prea lung, s-a învârtit mult în jurul cozii iar relația dintre Cal și Alana n-a fost credibilă, reacțiile lor n-au fost credibile, uneori venind ca nuca în perete. Autoarea a încercat să surprindă lupta cu dependența (nu doar a celui dependent, ci și a celor din jurul lui) dar mi s-a părut ceva superficial, nu am simțit nicio emoție și nu am reușit sa empatizez cu Cal, indiferent de toate necazurile prin care a trecut. M-a iritat profund faza cu palma dată la fund într-un context non-sexual (presupunând că ăsta era kink-ul ei), efectiv a fost deplasată și fără noimă în contextul cărții, de altfel mai toate interacțiunile lor sexuale au fost ciudățele și n-au adăugat cărții acel erotism specific acestui gen literar.
.