Am vizitat cascada Hotnitsa atunci când ne întorceam de la Sozopol spre România și ne-am gândit să mai bifăm niște obiective în loc să facem întins drumul spre casă. Prin urmare, ne-am propus să vedem cascada și apoi un pic din Veliko Târnovo.
Cum vii dinspre Sozopol, orașul Veliko Târnovo e primul și cascada e dincolo de el, dar noi le-am vizitat inverse și bine am făcut, chiar dacă, după aia, n-am mai avut energie de căldura copleșitoare și doar am mâncat ceva la o pizzerie, am vizitat podul Stambolov, de unde aveți o priveliște frumoasă asupra orașului, și apoi am plecat spre România.
Podul văzut prin geamul unui restaurant (Ego Pizza & Grill Old Town) și Veliko văzut de pe pod.
Cascada a fost neașteptat de frumoasă, având în vedere că tot mergeam printr-o zonă de deal și nu pricepeam unde ar putea fi o cascadă așa înaltă ca cea văzută în poze. Doar că mergi cu mașina, parchezi, treci un podeț de lemn și iat-o, în toată splendoarea, cascada Hotnitsa, curgând în șuvoaie repezi de pe o stâncă care pare să fi apărut din senin.
La cascadă este suficient loc de parcare și e și o terasă cu mâncare tip fast-food și o toaletă ecologică la care se plătește 2 leva accesul.
Nu era aglomerat când am mers noi (într-o luni) și am putut face poze frumoase cu cascada și apa care reflectă împrejurimile și împrumută o nuanță superbă de verde.
Dar adevărata frumusețe ți se arată după ce urci traseul cu punct roșu care începe pe partea stângă (cum te uiți la cascadă). Trepte improvizate sau săpate în stâncă urcă pe versant și te scoate sus, deasupra cascadei, apoi te afundă prin pădure și îți dezvăluie alte podețe și alte ochiuri de apă și cascade mai mici, într-o liniște dumnezeiască, întreruptă doar de susurul apei și de cântecul păsărilor.
Dacă vă decideți să faceți traseul, aveți grijă că sunt zone alunecoase. Nu urcați în sandale sau încălțări cu talpă plată: ca pentru orice traseu pe munte, luați-vă încălțări cu talpă aderentă, de preferat care să vă susțină glezna. Eu am rău de înălțime și mi-a fost greu pe anumite porțiuni iar la un moment dat m-am oprit.
N-am făcut traseul până la capăt, n-aș ști să vă spun unde se termină, dar cât am văzut din el, a fost foarte frumos. Și solicitant. Am avut o febră musculară la coapse vreo câteva zile după aia 😀
Alte articole din seria despre Bulgaria: