O carte şi un eveniment pentru taţii cu chef de joacă

….Joacă cu copiii, bre, aşa că dacă ai ajuns aici căutând altfel de joacă, keep moving! 😀

100 de activităţi cu tata este o carte de activităţi şi jocuri tată-copil, publicată în 2016 la Didactica Publishing House. Ştiu că cei mai mulţi taţi ştiu să se joace cu copiii lor, dar sunt şi bărbaţi care, odată ce ajung faţă în faţă cu bebeluşul, nu prea ştiu ce să facă (O carte foarte simpatică şi plină de duioşie în acest sens e Tati şi Cutia cu pupici de Pascal Bruckner, tot de la DPH). Cartea nu prezintă nimic nou sau ieşit din comun, doar ne aduce aminte de lucruri care ar trebui să fie instinctive, căci joaca şi jocul ar trebui să facă parte din ADN-ul fiecărui om (cu excepţia mea :D)coperta-100-de-activitati-cu-tata

Cartea e împărţită pe etape de vârstă (0-2 ani, 2-5 ani, 5-10 ani) şi conţine sugestii variate de activităţi, precum dans, gimnastică, ieşit în natură, activităţi creative, activităţi de conectare, gătit, desenat, joc actoricesc, muzică, ritualuri de îngrijire, povestit, masaj etc Ilustraţiile simpatice arată tot felul de taţi la lucru, se vede că ilustratorul a încercat să fie politically correct şi a prezentat taţi şi copii de diferite rase. Puteţi lua cartea să o studiaţi cu copilul şi să aleagă chiar el ce vrea să facă, s-ar putea să fie atras de cele mai haioase jocuri pe care, poate, tatăl nu le-ar alege. Ce mi-a plăcut cel mai mult la această carte e că ilustraţiile arată tot felul de tătici (şi caucazieni şi afro-americani, şi cu barbă şi fără şi cu copii blonzi, şi roşcaţi, şi bruneţi etc) pentru ca toată lumea să se regăsească în paginile ei.

Şi dacă tot vorbim de taţi şi de joaca lor cu cei mici, nu se poate să nu vă anunţ următoarea ediţie a evenimentului Modern Dad’s Challenges, care este chiar despre psihologia jocului. Sunt vorbitori unul şi unul la ediţia asta, aşa că grăbiţi-vă să prindeţi un loc pentru partenerii voştri (mă adresez mamelor, că ştiu că am puţini taţi ca cititori direcţi). Moderatorul evenimentului va fi Andrei Cismaru (blogger) iar printre vorbitori se numără: Adriana Mitu (trainer de parenting şi autor de poveşti terapeutice, publicate recent la editura Diana), Ioana Saidel (Asistent educator Montessori grupa de vârstă 0-3 ani), Leon Magdan (Profesorul de Joacă de la Itsy Bitsy), Cristina Haica (specialist în psihologia copilului), Ana Maita (consilier Asociaţia SAMAS).

afis-mdc2

Workshopul va avea loc la Centrul Seeds for Happiness (Str. Fabrica de Chibrituri nr. 16, sector 4, Bucuresti), pe 7 iunie de la 18.30 iar înscrierile se fac pe blogul Frunzaresc.eu. Evenimentul Modern Dad’s Challenges este sprijinit de Cutaden Bebe, Pampers, Sloop, Aqua Carpatica, Domeniile Sâmbureşti, Web Designer Bucuresti, Crystal Dental Clinic.

 

Cum a fost la Poveşti la Cărtureşti

Acum două săptămâni, ne-am strâns câteva bloggeriţe cu copiii noştri la Cărtureşti Carusel pentru un eveniment de promovare a cititului: Poveşti la Cărtureşti. Copiii, împreună cu părinţii, au citit din cartea Frumoasa şi Bestia din colecţia Biblioteca Ilustrată Disney de la editura Litera, apoi a urmat un moment foarte distractiv: am creat cu toţii o poveste nouă. Eliza a dat startul cu propoziţia: A fost odată ca niciodată un dragon foarte fioros. Apoi am aruncat în sală o mingiuţă colorată şi cine prindea mingiuţa trebuia să continue cu încă o frază. Mingiuţa a mers din om în om până am ajuns la finalul poveştii.

A fost un experiment interesant să văd încotro duce imaginaţia părinţilor şi a copiilor. O să vă reproduc povestea, ca să vă distraţi şi voi:

“A fost odată ca niciodată un dragon foarte fioros care locuia într-un castel bântuit. Castelul bântuit, deşi părea înfricoşător, avea îngheţată în el. Şi îngheţata aceea era vrăjită: oricine gusta din ea se transforma într-un pui de dragon. În curând, castelul fu plin de dragoni mici care se jucau între ei peste tot, pentru că mâncaseră toată îngheţata din castel. Într-o bună zi, unul dintre dragoni a plecat şi s-a dus în pădure să-şi caute un prieten mai bun ca ceilalţi dragoni. Odată ajuns în pădure, începu să se facă foarte întuneric şi chiar să plouă. Micului dragon nu îi era deloc frică de ploaie şi nici de întuneric, pentru că el sufla foc, prin urmare, lumina, aşa că a suflat o flacără şi a dat foc la toată pădurea, ca să se ducă toată ploaia. După ce s-a dus ploaia, a fost frumos afară. Şi ploaia era cu sclipici, prin urmare toată pădurea s-a împrietenit cu dragonul. Sclipiciul era magic. Sclipiciul acela a potolit de tot ploaia iar apoi cerul a devenit senin. Sub cerul senin şi luminos, castelul bântuit s-a eliberat de vrajă şi a devenit un castel magic. În castelul magic a venit o dragoniţă care i-a adus dragonului o statuie fermecată. Statuia era sub formă de inimă. În inimă, dragoneii au constatat că era Nutella, era o Nutella vrăjită care avea rolul de a-i transforma pe dragonei în nişte pisicuţe. După ce s-au transformat toţi în pisicuţe, a venit înapoi dragonelul din pădure care nu ştia ce s-a întâmplat. Şi dragonelul rătăcit s-a întâlnit cu o zână. Şi acea zână l-a transformat într-un câine care a fugărit toate pisicile din castel. Zâna a îngropat un os pentru câine iar câinele l-a dezgropat şi l-a mâncat. Osul acela era magic şi căţelul s-a transformat la loc în dragon şi apoi a descoperit magia care a transformat şi celelalte pisici la loc în dragoni şi au trăit fericiţi până la adânci bătrâneţi dragoneşti.”

Întregistrarea e aici, dacă aveţi timp şi răbdare s-o ascultaţi, este complet neprelucrată, deci ce s-a spus acolo, aia a ajuns pe casetă.

Povestea are o oarecare coerenţă, deşi se mai pierde pe ici pe colo, pentru că am avut copii de vârste diferite, care au intervenit cu propriul lor bagaj de simboluri şi, dacă o analizez, îmi spune multe despre cei care au construit-o. Genul acesta de exerciţiu este foarte util pentru copii, pentru că învaţă să fie atenţi la ce s-a spus înainte, să intervină, să vorbească tare şi să-şi exprime gândurile, să-şi pună la treabă imaginaţia şi să se bucure de rezultatul final, mai ales dacă filmaţi sau înregistraţi povestea. Eu am înregistrat cu un reportofon, pentru că uneori copiii se simt stingheri în faţa unui aparat de filmat, aşa că am preferat varianta asta mai discretă.

La eveniment a venit şi cântăreaţa Paula Seling, care ne-a povestit despre spectacolul Frozen din 27 mai de la Sala Palatului, unde va cânta live, apoi a citit primele două pagini din cartea Frumoasa şi Bestia.

Evenimentul a fost filmat de Prima Tv care a făcut un material despre el, în care apar Eliza şi Măriuca (fetiţa Anei Nicolescu/Mămica Urbană).

Le mulţumesc tuturor participanţilor, sper că s-au distrat şi că nu i-a plouat prea tare la plecare 🙂 Editura Litera a fost generoasă cu copiii şi le-a dăruit cărţi faine de citit acasă, printre care şi Aventurile lui Pierre – detectiv în labirint, despre care a scris foarte fain Mihaela Roxana aici.

Evenimentul a fost susţinut de Disney România şi de Evian (apă plată pentru copii).

Tu cum te protejezi de problemele de sănătate în concediu? (P)

Prima oară când am fost la mare aveam 22 de ani. Îmi aduc aminte de vacanţa aceea nu pentru că a fost plină de peripeţii (de exemplu am rămas fără niciun leu într-o staţiune aflată la vreo 30 de km distanţă de cazare pentru că nu văzuserăm că preţurile unui restaurant erau la gramaj, şi a trebuit să ne întoarcem pe jos), ci pentru că am avut probleme cu burta. Acum na, nu ştiu cum sunteţi voi, dar eu, care mă aflam pentru prima oară în concediu cu un iubit, am murit la propriu de jenă. Ştiam că am problema asta atunci când schimb mediul (culmea, fără nicio legătură cu mâncarea), dar la vremea aia nu ştiam cum să fac să nu se mai întâmple, aşa că acţionam doar cu pliculeţe antidiareice, fără să-mi treacă prin minte că aş putea preveni cumva. De probiotice am auzit foarte târziu, cred că abia acum trei ani, pentru că noi nu prea luăm antibiotice, iar la noi în ţară probioticele sunt asociate doar cu antibioticele, nu ştiu de ce, poate pentru că au aceeaşi rădăcină a cuvântului, bios care înseamnă viaţă, şi oamenii cred că sunt legate cumva, inexorabil.

Când am început să caut soluţii ca să nu mai păţească şi Eliza asta după vreo doi ani la rând de „burtică deranjată” în concediu (aici aş avea nişte istorii de spus despre cum se ajunge într-un timp ultrarapid cu copilul la toaletă atunci când stai la cort 😀 ), o prietenă mi-a recomandat să încerc cu probiotice, atât înainte cât şi în timpul vacanţei. Ştiu că acum ar trebui să vă spun să ascultaţi doar sfatul medicului, dar adevărul este că eu n-am mai călcat pe la pediatrul Elizei de când a împlinit un an şi până s-a născut bebe, ceea ce, evident, nu este un exemplu demn de urmat. Însă recitiţi partea de mai sus cu „nu prea am luat antibiotice”, aşa că nu-i chiar de rău, zic eu.

După ce am început să-i dau probiotice nu am mai avut nicio problemă în vacanţă, indiferent de ce a mâncat, de mediu sau de apa înghiţită. Cum am făcut o pauză, am păţit-o iar. Cred că v-am povestit de pocinogul de anul trecut, când a vărsat încontinuu 24 de ore în penultima zi de concediu şi nu era de la mâncare (verişoara ei mâncase acelaşi lucru dar nu păţise nimic) şi am tras concluzia, împreună cu cititorii, că a fost de la apa de mare pe care Eliza o înghiţise făcând scufundări, iar cealaltă fetiţă, nu. Am regretat atunci că n-am insistat mai mult să găsesc probioticele pe care le voiam la farmacie, ştiu că fusesem înainte în vreo trei-patru farmacii din cartier şi nu le găsisem şi am lăsat-o baltă, am zis că nu are ce să ni se întâmple. Ceasul rău şi mâţa neagră, ştiţi cum e. Nu aş fi făcut o dramă din asta, dacă nu trebuia să plece în tabără luni la prima oră, prima ei tabără de şase zile.

În tabără s-a dus, dar pe fondul imunităţii scăzute a organismului, după ceea ce se făcuseră două zile de vărsat numai apă, a luat un virus de pe acolo şi vineri seara m-a sunat plângând că îi e rău şi să vin s-o iau. Cu un picior în maşină şi cu mâna pe telefon, am vorbit cu un supraveghetor care mi-a spus că a făcut puţină febră şi îi curge nasul, dar că nu e nevoie să vin chiar în seara aceea, că este bine îngrijită şi pot veni a doua zi dimineaţa, aşa cum era programat. Ceea ce am şi făcut.

Eu acum nu am cum să vă garantez vouă asta, dar pentru mine eu sunt convinsă 100% că dacă-i dădeam probioticele nu se îmbolnăvea deloc şi nu rata o zi de plajă în concediu şi pizza&discoteca din ultima seară a taberei (unde, pare-se, mai era implicat şi un cavaler care o invitase să meargă cu el 😀 ). Probioticele au capacitatea asta de a sprijini organismul să se ajute singur în lupta contra problemelor gastrointestinale, a infecţiilor urinare (cu care nu ne-am confruntat, însă ştiu că sunt frecvente în concedii şi ele) dar şi a răcelilor şi o să vă spun şi cum fac ele asta.

ilustratie-articol-probiotice

Am găsit imaginea asta şi mi-a plăcut aşa de mult! Cine ştie dacă nu vom fi noi ăştia peste câţiva ani? Cu o nepoţică de pe undeva, desigur 😀

Probioticele sunt nişte microorganisme vii care, odată ajunse în tractul gastrointestinal (stomac, intestine) stimulează producţia de peptide, nişte substanţe cu rol antimicrobian. Diverse studii au demonstrat şi că susţin imunitatea prin stimularea sintezei imunoglobulinelor de tip A. Evident, e foarte important câte microorganisme din astea vii ajung la voi în burtă, aşa că asiguraţi-vă că luaţi un produs de calitate, cu minim 3 miliarde de microorganisme pentru copii şi 5 miliarde pentru adulţi. De asemenea, respectaţi modul de administrare şi de păstrare trecute pe etichetă (unele se ţin la frigider, altele, nu).

Alte cazuri în care ne ajută probioticele: probleme de tranzit la bebeluşi (aş da-o iar exemplu pe Eliza dar mă ucide dacă citeşte articolul şi vede că dezbat tranzitul ei intestinal pe blog 😀 ), atunci când vrem să slăbim, în problemele dermatologice (există cosmetice cu probiotice în ele), candidoză, probleme cu intestinul (sindrom de intestin iritabil sau permeabil), dezechilibre ale organismului cauzate de radio sau chimioterapie.

În mod frecvent se face o confuzie în materie de prebiotice şi probiotice. Cumva prefixul pre induce în eroare şi oamenii cred că sunt nişte probiotice care se iau pentru a preveni, iar probioticele se iau pentru a trata ceva. Nimic mai fals! Prebioticele nu sunt vii, ele sunt doar nişte fibre care potenţează efectul probioticelor (le hrănesc, adică, pentru ca ele să-şi facă treaba mai eficient), iar probioticele sunt microorganisme vii care se hrănesc cu prebioticele. Când cele două se găsesc în acelaşi produs, acesta se numeşte simbiotic.

Articolul acesta, de informare pe tema probioticelor, face parte din campania Războism Interior a companiei Secom. Dacă aveţi şi voi experienţe, sfaturi şi, mai ales, întrebări pe tema probioticelor, vă aştept să ne lămurim împreună în comentarii. Promit că voi reveni cu răspunsuri informate la fiecare întrebare.

Despre probioticele Secom

Gama de probiotice Secom cuprinde patru variante: Baby’s Jarro-Dophilus® + FOS, GOS pudră pentru copii, iar pentru adulţi Jarro-Dophilus+FOS, Jarro-Dophilus EPS®, şi Saccharomyces Boulardii+MOS. Cele care au pe etichetă trecut +FOS, MOS, GOS sunt simbiotice, astfel fiind marcat adaosul de prebiotice din compoziţie. Le găsiţi pe site-ul Secom, în farmacii sau în cele 11 magazine Secom din Bucureşti şi din ţară.

Consultaţi întotdeauna medicul înainte de a administra copiilor suplimente alimentare!

Eu sunt cel mai puternic

Eu sunt cel mai puternic e o carte amuzantă de la editura Frontiera. Deşi are pe copertă un lup fioros, vă asigur că e o carte potrivită pentru copiii de 3+ Ilustraţiile viu colorate şi textul simplu care le va aduce aminte de câteva poveşti cunoscute vor face din Eu sunt cel mai puternic o carte preferată, mai ales dacă citiţi povestea pe voci. Învăţaţi să imitaţi lupul fioros, dar şi iepuraşul timorat, de exemplu, pentru ca distracţia să fie garantată!lup_cover_3d-600x600

Foarte plin de sine, lupul îi întreabă pe toţi cei pe care îi întâlneşte în cale cine e cel mai puternic din pădure. Iepuraşul, Scufiţa Roşie, cei trei purceluşi, cei şapte pitici răspund toţi că lupul este, desigur, cel mai puternic. Numai un brotăcel mic şi amărât îl înfruntă pe lup şi îi răspunde că, bineînţeles, mămica lui este cea mai puternică. Habar nu are lupul, care se înfurie auzind răspunsul, că îşi va găsi naşul cu micul brotăcel! Încrezător în capacitatea mamei lui de a-l ocroti, brotăcelul este singurul care nu se lasă impresionat de atitudinea îngâmfată a lupului. Dacă purtaţi discuţia în direcţia potrivită după ce citiţi această poveste, îi veţi învăţa pe copii să nu dea înapoi în faţa atitudinii de superioritate a celor din jur şi să aibă încredere că voi veţi fi acolo mereu să-i protejaţi şi să-i ajutaţi.

interior-eu-sunt-cel-mai-puternic

Cartea este foarte potrivită şi chiar indicată pentru o scenetă scurtă de serbare, pentru că implică destul de mulţi actori (14 copii plus povestitorul), cu puţine replici, uşor de învăţat sau de improvizat, dacă e cazul. Creaţi decorul pădurii împreună cu copiii (îl puteţi desena pe o bucată de pânză sau pe coli A0 lipite între ele – sau proiectaţi o imagine dacă aveţi un perete sau o perdea albă) iar pentru costume improvizaţi măşti din carton, urechiuşe din fetru lipite pe cordeluţe, scufii simple din resturi de ţesături pentru pitici etc. Veţi obţine o piesă amuzantă, fără eforturi costisitoare pentru părinţi şi fără stres pentru copii.

Editura Frontiera poate fi găsită la Bookfest în pavilionul C4, standul C30.

Poveşti cu un carusel fermecat, dragoni înaripaţi şi vacanţe cu zâne

Poveşti cu un carusel fermecat, dragoni înaripaţi şi vacanţe cu zâne este un volum de poveşti scrise autoarea germană Isabel Abedi. Noi am terminat recent de citit poveştile (le-am citit seara, la ora de culcare) şi pentru că ne-a plăcut foarte mult, m-am gândit să vă povestesc despre ea. Toate poveştile sunt bogat ilustrate, iar cartea are coperţi cartonate. Iată un rezumat al poveştilor pe care le puteţi citi în carte, dacă aveţi răbdare să citiţi tot articolul, o să descoperiţi şi povestea mea preferată, una pe care, poate, aţi evita s-o citiţi copiilor.

coperta-isabel-abedi

Caruselul luminat de lună este o poveste despre o fetiţă sărmană care îşi doreşte mult să se dea în caruselul care tocmai a fost amplasat pe pajiştea satului. Visul ei cel mai mare este să încalece poneiul alb ca zăpada pe care îl priveşte zilnic de la fereastră. În cele din urmă, visul ei se împlineşte, dar nu aşa cum v-aţi aştepta. Puteţi citi această poveste pe site-ul editurii, unde veţi vedea şi ilustraţiile.

Paparazzi şi insula colorată este despre un papagal pirat pe nume Paparazzi, care s-a săturat de viaţa pe mare şi vrea să se retragă într-un loc liniştit.

În Vacanţă cu zâna, doi copii, Jeni şi Leon, sunt cu familia în vacanţă la cort dar plouă şi e vreme urâtă, aşa că ei se plictisesc. În cele din urmă, întâlnesc o zână care le poate îndeplini o dorinţă. Vă las pe voi să descoperiţi ce dorinţă îşi pun copiii.

Locul de onoare din Intercity va aparţine unui băieţel care îşi doreşte foarte mult să meargă cu trenul, aşa că mama îl duce la ţară la bunicul cu acest mijloc de transport. Numai că experienţa nu e deloc aşa cum s-a aşteptat, pentru că trenul e foarte aglomerat, iar mama trebuie să-l ţină în braţe într-un compartiment cu aer închis şi oameni nepoliticoşi. Invitaţia conductorului de a vizita locomotiva vine la fix pentru a salva ziua!

Cele şapte capre zburătoare sunt o turmă de capre care s-au plictisit de traiul lor banal de zi cu zi, aşa că îl obligă pe păstor să le ducă într-o călătorie. Până la urmă le place atât de mult să călătorească, încât se decid să nu se mai întoarcă niciodată la pajiştea lor.

Pachet din vacanţă pentru Carla este o povestioară despre o fetiţă care îşi uită jucăria preferată, pe Motanul Cenuşiu, la hotelul din Franţa unde şi-au petrecut concediul. Deşi părinţii se interesează prin telefon la hotel, jucăria nu este găsită. Vine ziua de naştere a Carlei şi ea nu este deloc fericită, deşi are multe cadouri şi un tort uriaş de ciocolată. Singurul lucru care o înveseleşte este sosirea unui pachet surpriză.

În Zona de servicii, Samuel, un băieţel care călătoreşte cu părinţii pe autostradă, descoperă în zona de servicii un căţeluş abandonat, pe care îl ia acasă.

Zbor cu avionul în Brazilia – o şoricuţă se strecoară în poşeta unei doamne şi ajunge cu avionul în Brazilia, unde îşi face nişte prieteni interesanţi care o duc la un carnaval plin de culoare şi veselie.

Un prieten pentru Nas de Catifea este despre un ponei cu un picior rupt care se împrieteneşte cu un băieţel timid.

În Vacanţa lui Glub pe planeta Pământ aflăm cum şi-a petrecut extraterestrul Glub vacanţa de vară pe Pământ, unde a descoperit cum se manifestă afecţiunea dintre oameni.

Dragonul înaripat este despre un băieţel care trebuia să înalţe un zmeu împreună cu tatăl său, dar acesta s-a îmbolnăvit şi nu a mai putut ieşi cu fiul său. Când Max înalţă zmeul singur, descoperă că acesta se transformă într-un dragon adevărat.

Ursul în blană de oaie a fost povestea mea preferată, deşi este destul de tristă şi cred că o să vreţi s-o citiţi voi înainte de a le-o citi copiilor. Este despre un meşter croitor pe nume Petre care făcea şi nişte jucării foarte frurmoase, pe lângă haine. Într-o seară, când Petre a primit o comandă de 10 ursuleţi de pluş, îl vizitează Moartea, sub forma unei fetiţe mici cu părul argintiu. Petre ştie că trebuie să meargă cu fetiţa dar are o ultimă dorinţă: să termine ursuleţii. Numai că, neavând suficient material, pe ultimul îl face dintr-o blăniţă de oaie, aşa că iese un ursuleţ alb cu obrăjori roşii. Ursuleţii ajung într-un magazin dar nimeni nu vrea să cumpere ursuleţul alb. Anii trec şi ursuleţul rămâne, prăfuit, în spatele rafturilor. După un timp, în magazin intră un băieţel cu mama lui şi ajung să cumpere ursuleţul. Băieţelul era strănepotul lui Petre şi îşi dorea un ursuleţ cu adevărat special!

În adâncul munţilor este o poveste despre un băieţel pe nume Iacob care avea o tradiţie împreună cu tatăl său: în fiecare primăvară făceau o excursie la munte împreună. Anul acesta, Iacob găseşte în adâncul munţilor un pitic, care îi dăruieşte o piatră preţioasă din care îi va face mamei un inel.

Din Oul de plappagal iese o pasăre extraterestră cam nepoliticoasă, care mănâncă multe dulciuri şi bea multă limonadă cu zahăr . Plappagalul, care vorbeşte inversând cuvintele în frază (e foarte amuzant să exersaţi cu copiii vorbirea plappagalului) ajunge pe capul lui Filip, care tocmai îşi serbase ziua de naştere. Nu doar că îi mănâncă toate dulciurile dar nici nu vrea să mai plece!

În Vacanţă pe balcon, Liliana este supărată că anul acesta părinţii nu mai au bani să meargă în vacanţă în Spania, ca în fiecare an, dar descoperă o modalitate inedită de a-şi petrece vacanţa, ca şi cum ar fi în Spania.

Colierul din scoici este cel care aduce împreună doi copii din ţări diferite care nici măcar nu vorbesc aceeaşi limbă, dar care se înţeleg în limbajul prieteniei.

Copacul muzical este despre un băieţel care îşi doreşte să facă muzică dar tatăl îl trimite la hochei. Deşi este bun la hochei, băieţelul este mult mai atras de flautul său, aşa că până la urmă pune piciorul în prag şi renunţă la hochei.

Natalia şi călătoria din vis este despre o fetiţă care primeşte cadoul de la bunicul ei persan o carpetă frumoasă, pe care o pune lângă patul ei. Noaptea, Natalia visează că pleacă în zbor cu acea carpetă albastră ca cerul.