Meşterul ceasornicar – D-Toys

Eliza a primit acest joc cadou de 1 iunie. Mie mi se pare foarte dificil, ca să fiu sinceră, chiar are dacă are instrucţiuni, nu cred că Eliza s-ar fi descurcat singură să-l facă. E nevoie de un copil foarte răbdător şi atent la detalii şi ea nu se încadrează la categoria asta. Mărturisesc că până şi adultului care a ajutat-o să-l monteze i-a venit greu să potrivească piesele (nişte instrucţiuni gen ikea ar fi fost mai binevenite) şi nici acum nu suntem siguri că l-am construit corect.

mesterul ceasornicar

Atunci când e montat corect şi toate rotiţele sunt potrivite bine, când îi răsuceşti cheiţa, funcţionează. Ticăie îngrozitor de tare, deci o să-l detestaţi în timp ce funcţionează, iar noi nu am reuşit să-l facem şi să sune, dar teoretic şi asta e posibil. Este, în schimb foarte frumos şi vă poate ajuta să-i învăţaţi pe cei mici cât e ceasul. Deocamdată noi încă mai lucrăm intens la chestia asta, Eliza nu are percepţia corectă a timpului şi eforturile noastre de a o învăţa ceasul (prin toate metodele posibile şi imposibile) nu prea dau roade. Cred că trebuie, pur şi simplu, să aştept până va fi pregătită sa asimileze toate conceptele legate de timp şi să nu mă mai enervez 😀

Şi filmuleţul de prezentare a jocului:

 Recomand pentru 8+ sau mai puţin dacă vreţi să-l montaţi voi şi copilul să se uite 😀

Save

Profesorul Astro Cat şi Frontierele Universului

Profesorul Astro Cat şi frontierele universului este o carte de ştiinţă explicată pe înţelesul copiilor foarte apreciată în afară, scrisă de Dominic Walliman, doctor în fizica dispozitivelor cuantice, şi ilustrată de Ben Newman, un cunoscut creator de benzi desenate.

DSCN6680

Recomandarea de vârstă de pe copertă este 8+, eu aş zice chiar mai mult, dar evident depinde de pasiunile şi interesele copilului. Un copil pasionat de univers, de stele, de necunoscutele din spaţiu va aprecia această carte şi mai devreme, de pe la 5-6 ani, însă trebuie citită neapărat împreună cu părinţii, deoarece apar termeni precum “atomi”, “fotoni”, “energie turbionară” etc care vor trebui explicaţi pe înţelesul celor mici.

Profesorul Astro Cat şi prietenii săi îi introduc pe copii în tainele universului, oferind doar atâta informaţie cât este necesară pentru a înţelege cum funcţionează lumea. Cartea începe cu prezentarea teoriei Big Bangului (deci nu este o carte pentru persoanele care cred exclusiv teoria creaţionistă) şi formarea Universului. Urmează un capitol despre cum se naşte o stea şi tipurile de stele, despre galaxii şi viteza luminii (mi-am amintit, citind, de poezia lui Eminescu “la steaua care-a răsărit, e cale atât de lungă, că mii de ani i-au trebuit luminii să ne-ajungă” – iată un fapt ştiinţific explicat atât de frumos într-o poezie!), despre soare şi sistemul solar, despre pământ, lună, călătoria în spaţiu, aselenizare, misiunea Apollo, cosmonauţi, rachete, staţii spaţiale şi sateliţi.

Urmează pagini dedicate fiecărei planete în parte, informaţii despre asteroizi şi comete, patru pagini despre cum arată cerul în fiecare anotimp (cu identificarea constelaţiilor şi zodiilor), telescoape, potenţiali extratereştri şi o incursiune imaginară în viitorul spaţiului. La final, avem şi un glosar de termeni care să-i ajute pe copii să înţeleagă mai bine informaţiile din carte (dar “energie turbionară” nu e, deci tot va trebui să vă pregătiţi în avans 😀 ).

Cartea are 64 de pagini şi este format mare (20,5 x 28 cm), cu coperţi necartonate cu elemente lucioase şi este complet ilustrată, cu inserţii de comentarii gen benzi desenate. Este o ediţie foarte frumoasă şi îngrijită şi cred că oricărui copil i-ar plăcea s-o primească în dar alături de un telescop, de ziua lui.

Save

Prinţesa şi dragonul

Prinţesa şi dragonul este o carte subţirică de la editura Paralela 45, am găsit-o la târgul de carte cu 7 lei şi am cumpărat-o doar pentru că am văzut că pe prinţesă o cheamă Eliza 😀 , lucru de care Eliza mea a fost foarte încântată. Dacă aş fi avut timp şi răbdare s-o citesc toată la târg, cu atât mai mult aş fi cumpărat-o, deoarece este o carte despre “girl power”.

printesa_si_dragonul_Munsch_2016_coperta1_0

Prinţesa Eliza locuieşte într-un castel fastuos şi este pe punctul de a se mărita cu un prinţ pe nume Robert. Din prima ilustraţie ne dăm seama că Robert e cam nesuferit şi cam îngâmfat şi e limpede că cei doi nu se potrivesc. Nu mai apucă să facă nunta deoarece un dragon atacă ţinutul, pârjoleşte castelul şi îl răpeşte pe prinţ. Rămasă la propriu în fundul gol (suflarea dragonului a ars totul, inclusiv hainele), prinţesa îşi pune pe ea o pungă de hârtie şi porneşte la drum să-şi salveze prinţul. Cu ajutorul unor trucuri inteligente, îl oboseşte şi îl adoarme pe dragon (nici măcar nu e nevoie să-l omoare şi oricum prinţesele nu fac asta 😀 ) dar ce să vezi?! Când să-l elibereze pe prinţ, acesta strâmbă din nas pentru că Eliza e murdară şi îmbrăcată într-o pungă de hârtie.

Cum era de aşteptat, Eliza îi zice vreo două şi îi dă papucii iar ultima ilustraţie, cu Eliza bucuroasă plecând înspre soare e un indiciu că acesteia îi va fi mult mai bine fără el.

O carte excelentă pentru orice vârstă zic eu (deşi teoretic ar merge la 3-8 ani), căci poate fi ori o poveste simplă de citit la ora de culcare, fără prea multe conflicte şi chestii negative, sau o carte care poate da naştere unor discuţii despre superficialitate, putere şi isteţime feminină şi sentimentul de a fi împlinit de unul singur, fără a avea musai un partener.

Temă de vacanţă pentru toţi copiii

Azi s-a terminat oficial anul şcolar. Eliza a avut şi premierea şi gata, deja îşi poate face bagajul pentru mare. Şi-aşa în ultimele săptămâni era într-o stare de “burn out” totală, nu se mai putea concentra, era din ce în ce mai aeriană şi cât pe ce să-şi strice “media” pe final de an (mă rog, substitutul de medie pentru clasa întâi). Semestrul al doilea a fost extrem de obositor pentru ea şi cu greu a reuşit să ţină pasul cu materia încărcată şi cu ritmul alert. Dar, în fine, s-a terminat şi clasa întâi, am supravieţuit (amândouă) şi ne aşteaptă o vacanţă, sper eu, tare frumoasă. Şi pentru că mi-a plăcut mult această poezie scrisă de Simona Epure (Coşul cu Pisici) şi extrasă din cartea Întrebările De ce? (în curs de apariţie), v-o reproduc, cu permisiunea autoarei. Este de afişat şi acasă şi la bunici şi în tabără şi în concediu şi peste tot. Vacanţă plăcută, dragi copii!

DSCN7200

“Azi, doamna învăţătoare
ne-a spus clar, la fiecare,
tema de vacanţă toată,
cu atenţie dictată:

-Tema voastră, dragi copii,
este ca, în orice zi,
dimineaţa să zâmbiţi,
imediat ce vă treziţi.

Chiar dacă va fi-nnnorat,
nu stă nimeni supărat:
răsăritul să-l priviţi,
veţi vedea, veţi fi uimiţi!

Apoi să fugiţi afară,
florile or să răsară.
Prin rouă să alergaţi,
desculţi iarba s-o călcaţi.

Lăsaţi râul de la munte
să vă ude şi pe frunte
şi să înotaţi în mare,
până la apus de soare.

Vorbe bune să-mpărţiţi,
tuturor să le zâmbiţi
şi să râdeţi ziua toată
cu o faţă luminată.

Toate astea, dragii mei,
De le-ţi  face cu temei:
veţi fi gata, pregătiţi,
către viaţă să porniţi!”

Fii brutar la tine acasă + reţetă de batoane pufoase

Una dintre cele mai frumoase apariţii la editura Casa în 2015 (din punctul meu de vedere absolut personal) este această carte, Fii brutar la tine acasă. Am început să fiu fascinată de pâine şi de ideea de a coace pâine, deşi nu-mi place, propriu zis să coc pâine, ci mai degrabă produse de brutărie şi sunt conştientă că nu am răbdarea de a face pâine cu maia (îţi trebuie o minte matematică pentru asta) şi am cam dat rateuri la ultimele mele încercări. Însă citesc fascinată articole despre istoria pâinii şi urmăresc noua emisiune despre pâine şi produse de panificaţie de la Paprika Tv şi visez că scot din cuptor tăvi aburinde care umplu bucătăria cu mirosul lor de “acasă”. Spunea cândva o colegă de-a mea că s-a făcut un studiu care a relevat că locuinţele în care miroase a pâine de casă se vând mai bine şi nu mă îndoiesc deloc că aşa e, mirosul de pâine are ceva aparte care te face să asociezi locul respectiv cu ideea de cămin şi familie. De altfel, dacă îmi aduc bine aminte, parcă am citit un pasaj despre asta într-o carte care avea ca personaj principal un agent imobiliar.

fii-brutar-la-tine-acasa

Cartea de la editura Casa este o variantă accesibilă pentru cei care îşi doresc o pâine de calitate dar nu au răbdarea şi tenacitatea de a cultiva maia, deoarece se axează pe reţete de pâine şi produse asociate bazate pe un preferment care se numeşte “aluat vechi”. Aluatul vechi se face din făină, sare, apă şi drojdie care se pun la dospit pentru 10-12 ore şi apoi se ţine la frigider/congelator şi se foloseşte când e nevoie. Însă pe lângă asta, mai sunt o mulţime de alte reţete delicioase la care se foloseşte, pur şi simplu, drojdie. Capitolele introductive despre ustensile, materii prime, etape de dospire, frământare, modelare şi coacere vă vor introduce în universul fascinant al coacerii pâinii. Dintre reţetele de pâine, cozonaci şi gogoşi, cornuri şi chifle, produse de patiserie sărate şi dulci, precum şi covrigi şi pogăci, eu am ales pentru început o reţetă de batoane cu magiun.

cornuri cu gem

 Ingrediente: 300 ml lapte călduţ, 3 linguri de zahăr, 25 de grame de drojdie, 600 de grame de făină, un praf de sare, 1 ou, 2 gălbenuşuri, 60 de grame de unt la temperatura camerei. Pentru umplutură: magiun (eu am folosit gem de piersici pentru că nu mai găseam borcanul cu magiun). Pentru uns: un ou bătut uşor cu furculiţa.

Drojdia se dizolvă în 100 ml lapte, cu o linguriţă de zahăr. Făina se cerne într-un castron cu sarea şi se amestecă cu restul de zahăr. Se face în mijloc o adâncitură şi se adaugă oul şi gălbenuşurile, laptele, drojdia dizolvată. Se frământă până începe să se lege, apoi se adaugă untul moale, în două tranşe, până se încorporează. La nevoie, mai presăraţi-vă puţină făină ăe mâinie, dar încercaţi pe cât posibil să nu mai adăugaţi făină. Aluatul va fi omogen, lucios, nelipicios. Se lasă la dospit 45 de minute.

După timpul de dospire, se întinde aluatul într-o foaie dreptunghiulară (se întinde foarte uşor) de circa 30×60 cm, cu grosimea de un deget. Se taie în două pe lungime, apoi fiecare jumătate se taie în trei bucăţi. Se pune pe fiecare câte o lingură de magiun şi se rulează. Se pun într-o tavă tapetată cu hârtie de copt, astfel încât să aibă puţin loc între ele şi se lasă la dospit încă 30 de minute. La cuptor ele trebuie să crească în aşa fel încât să se lipească unele de altele.

După a doua dospire, se ung cu ou bătut şi se dau la cuptor timp de 20-25 de minute la 180 de grade în cuptorul preîncălzit. Batoanele coapte se scot din tavă şi se separă. Se consumă călduţe.

Cam aşa arată în carte, dar eu n-am avut o tavă potrivită şi nici n-am stat să le măsor când le-am tăiat 😀

fii_brutar_119

În curând voi avea un concurs fain pe pagina de Facebook a blogului (https://www.facebook.com/laurafrunzablog), unde voi dărui un exemplar din această carte superbă. Dacă vreţi să fiţi la curent cu momentul în care apare concursul, nu uitaţi să daţi like paginii. Nu va fi concurs cu like and share, vă asigur, dar e necesar să apreciaţi pagina pentru a vedea mereu ultimele noutăţi.

Save

Save

Save

Cărţi de la editura Info Dar

Aceste cărţi sunt foarte vânate de părinţii pasionaţi de cărţi frumoase, se găsesc extrem de greu şi în cantitate limitată, aşa că Anca Bolos de la Books for Children a reuşit să le aducă în librăria ei virtuală – a achiziţionat de la editură ultimele exemplare rămase, din câte ştiu doar la ea le mai găsiţi, deoarece nu se vor mai re-edita.

Sunt nişte ediţii superbe, cartonate, cu inserţii de tipul “touch and feel” (atinge şi simte) – fie lucioase, fie catifelate.

carti infodar

Poveştile sunt emoţionante, despre generozitate, prietenie şi bucuria de a împărţi cu cei dragi sau cu cei care au nevoie de ajutor. Nouă ne plac enorm, sunt cărţi de suflet, din categoria celor pe care nu le vom da niciodată mai departe.

interior o zi ploioasa

Dacă nu mai prindeţi ediţii în română (ştiu că Anca mai are vreo 30 din fiecare), puteţi cumpăra şi variantele în limba engleză, în ediţii mai mici, integral cartonate, tot cu inserţii “touch and feel”.

one special day

interior one special day

Pe Anca o puteţi contacta pe pagina de Facebook a librăriei sau la adresa de email inminunatalumeacartilor@gmail.com Vorba unei reclame de la teleshopping: e ofertă limitată, grăbiţi-vă să comandaţi! 🙂

Save

Save

Save

Prăjitură în straturi, cu pişcoturi şi mascarpone

Prăjitura asta e o combinaţie între tiramisu şi Eton mess şi am pregătit-o cu o ocazie specială: cei de la Tedi au sărbătorit încheierea primului an al campaniei Şcoala Siguranţei, întâmplător chiar la şcoala Elizei, unde “absolvenţii” de clasa întâi au predat ştafeta micuţilor de la clasa pregătitoare în cadrul unei ceremonii foarte simpatice (nu a participat clasa Elizei, ci altă clasă).

Scoala sigurantei Tedi 2

În cadrul acestui eveniment, am descoperit în sala de protocol pişcoturile Tedi şi, după ce m-am distrat teribil pe tema asta (ştiţi ce se spune, că jurnaliştii şi bloggerii sunt “pişcotari” iar eu chiar am fost, am ras o pungă întreagă, aşa mult mi-au plăcut), am gândit imediat o reţetă de tiramisu pentru copii, care să aibă la bază aceste pişcoturi delicioase.

tedi piscoturi

Ingrediente: 1 cutie de mascarpone, 1 cutie de 200 ml de smântână pentru frişcă bătută bine (eu am folosit frişcă la tub, dar nu vegetală, ci naturală, uşor îndulcită cu fructoză), zahăr pudră după gust, pişcoturi Tedi, zmeură, 1 bezea mai mare, sfărâmată (am cumpărat de la cofetărie).

Mascarponele se amestecă cu puţin zahăr pentru se omogeniza (cu o spatulă, nu e nevoie de mixer), apoi se combină cu frişca. Se aşază straturile într-un pahar (noi am avut un pahar ca o cupă, ales de Eliza dintr-un târg de vechituri): cremă de mascarpone cu frişcă, pişcoturi, cremă, bezea sfărâmată, zmeură şi tot aşa. Deasupra am şpriţat frişcă şi am presărat de decor foarte puţin ness decofeinizat (ca să păstrez ideea de tiramisu). Nu am înmuiat pişcoturile în lichid deoarece sunt ceva mai moi ca pişcoturile obişnuite. Se dă la frigider cât aveţi voi răbdare 😀

Save

Pachetul de “premiu”

La Eliza la şcoală nu se dau cărţi la premiere, aşa că i-am pregătit eu, ca în fiecare an, un pachet care s-o aştepte acasă.

pachet premiu

Am pus în el aşa:

Sunt imbatabil, ediţie de vacanţă, de la clasa întâi la clasa a doua, editura DPH

Sunt imbatabil SmartFun, 6-8 ani

Un set mic de detectivi, cu mesaje invizibile

Bufniţa care se temea de întuneric, Jill Tomlinson, editura Nemi

Comoara piraţilor, Mary Pope Osborne, editura Paralela 45

Soy Luna, Marea aventură, editura Litera

Ce se întâmplă cu mine, editura Curtea Veche

Ce să faci… când nu-ţi convine nimic, editura Trei

Zâna Floriana şi dinţişorul care se mişca, editura Univers Enciclopedic Junior

Şi acum o provocare: voi ce cărţi aţi pregătit pentru a-i recompensa pentru încă un an şcolar încheiat cu succes?

Save

Save

O nouă vizită de la văcuţa Paula şi un concurs

Nu ştiu dacă vă mai aduceţi aminte dar, acum doi ani, văcuţa Paula i-a făcut Elizei o vizită la grădiniţă (am scris aici despre asta). A fost atât de încântată de prezenţa mascotei şi de darurile primite atunci, că în ultimii doi ani m-a întrebat periodic când mai vine văcuţa în vizită. Cum, din păcate, la şcoala Elizei nu e voie decât cu vânzătorii ambulanţi de cărticele şi CD-uri inutile “aprobate” de doamna directoare, de data asta văcuţa a vizitat-o doar pe Eliza acasă şi i-a adus în dar noul produs, Paula Griş, în cele două variante: ciocolată şi gem de căpşuni.

Produsele au venit frumos ambalate într-un mini frigider roşu împreună cu un set În faţa blocului pe care Eliza îl şi desfăcuse şi cercetase până am ajuns eu acasă. M-a întrebat dacă nu vrem să ne jucăm cu el, dar i-am explicat că acelea sunt jocuri de jucat afară cu copiii, că nu sunt nişte simple cărţi de joc. Campania pentru produsul Paula Griş este gândită să ne trimită înapoi în copilărie, să ne aducem aminte de grişul cu lapte al mamei şi de jocurile jucate în faţa (sau în spatele) blocului, pe vremurile când tableta sau jocurile pe calculator nu apăreau nici măcar în cărţile de science-fiction.

vizita Paula

Elizei îi plac mult budincile Paula cu ciocolată, însă noi nu mâncăm griş decât în găluşte, aşa că produsele primite de la văcuţă vor merge mâine la Biserică pentru a fi date de pomană altor copii. În caz că nu ştiaţi, mâine sunt Moşii de vară şi tradiţia spune că se dau de pomană dulciuri pe bază de lapte (de obicei griş, păsat sau orez cu lapte), aşa că pe lângă pachetele cu mâncare deja pregătite, am pus şi aceste budinci (în imagine sunt într-o gentuţă termoizolantă, ca să mă asigur că ajung la copii în cele mai bune condiţii).

DSCN7041

Voi cum mai consumaţi grişul? Faceţi copiilor griş cu lapte acasă? Aţi testa noul produs de la Paula? Dacă da, atunci aveţi ocazia să câştigaţi un kit ca cel primit de noi (frigider, produse şi jocul În faţa blocului). Lăsaţi un comentariu în care să ne povestiţi despre elementele nelipsite din propria voastră copilărie și care se regăsesc, actualizate, în copilăria copilului vostru – la fel cum Paula Griș devine grișul modern al celor mici de astăzi. Puteţi povesti despre jocuri, vacanţa la bunici, dulciuri, cântece, desene pe asfalt, orice vreţi voi, orice aţi avut voi şi au şi copiii voştri, într-o formă sau alta.

Desemnăm câştigătorul pe 24 iunie, ca să fie un cadou frumos de final de an şcolar 🙂 Baftă!

Save

Save

În căutarea lui Dory

Ieri a avut loc avanpremiera filmului În căutarea lui Dory, continuarea la În căutarea lui Nemo. Eu nu am ajuns la avanpremieră, dar colaboratoarea blogului meu a fost cu fetiţa ei şi au plecat amândouă extrem de încântate. Cristina ne povesteşte: “Filmul începe într-o notă foarte comică şi, în aceeaşi măsură, emoţionantă. Este vorba despre un peştişor-fetiţă, pe nume Dory, care suferă de pierderea memoriei pe termen scurt. Părinţii încearcă, prin diverse metode şi exerciţii de joc, să o încurajeze şi să o pregatească pentru greutăţile vieţii. Pentru a recunoaşte drumul spre casă, părinţii colectau, împreună cu Dory, scoici cu care marcau drumul. Părinţii insistau cel mai mult să o înveţe pe Dory să stea departe de curenţii apei şi ce să facă în astfel de cazuri. Dar…într-o zi pe Dory au luat-o curenţii şi s-a pierdut. Aşa a ajuns să se întâlnească cu Marlin, care îl căuta pe Nemo. După ce îl găsesc pe Nemo, cei doi o ajută şi pe Dory să-şi regăsească familia.”

©2013 Disney•Pixar. All Rights Reserved.

©2013 Disney•Pixar. All Rights Reserved.

Trecând peste ideea de căutare (a familiei dar şi a identităţii proprii), filmul abordează tema persoanelor cu nevoi speciale: Dory are pierderi de memorie, o caracatiţă are doar şapte tentacule, balena este nevăzătoare. E un punct bun de plecare pentru o discuţie cu copiii dar şi un mod prin care copiii cu nevoi speciale se pot regăsi într-un personaj Disney. Cred că în ultimii ani Disney a încercat o deschidere spre un segment mai larg de populaţie şi mă bucur să văd că sunt abordate teme din ce în ce mai diverse şi mai conectate la realitate.

 ©2016 Disney•Pixar. All Rights Reserved.

©2016 Disney•Pixar. All Rights Reserved.

Dacă nu aveţi alte planuri de weekend, vă invit să mergeţi să vedeţi filmul. Vom merge şi noi la un moment dat, în vacanţă, mai ales că, fiind cu temă maritimă, se încadrează perfect pe lista activităţilor de concediu.

Iată şi trailerul:

Filmul „Finding Dory / În căutarea lui Dory” este distribuit de Forum Film România şi va avea premiera pe 17 iunie 2016, în format 3D, variantă subtitrată, respectiv dublată.

Save