Sunt mămică. Ce produse mă ajută în perioada postnatală?

Monica de la Clinica de sutiene revine cu ultimul articol din seria Sunt gravidă/Sunt mămică şi ne povesteşte astăzi de produsele din gama Anita Maternity dedicate perioadei postnatale. În încheiere, am şi eu o întrebare pentru voi.

Chilotul postnatal este croit special pentru recuperarea dupa naştere, fiind destinat strângerii şi susţinerii muşchilor abdominali într-un mod natural, precum şi remodelării abdomenului, şoldurilor şi fundului.

Daca aţi născut cu cezariană, înseamnă că aveţi o operaţie căreia trebuie să-i acordaţi mare atenţie. Personalul medical vă va da toate sfaturile necesare îngrijirii acestei operaţii, dar, ca în cazul tuturor operaţiilor abdominale, cel mai bine ar fi să vă odihniţi cât se poate de mult, evitând efortul şi bruscarea rănii.

Un chilot de compresie susţine şi presează burta oferind suport atât abdomenului, cât şi taliei şi spatelui, în zona mijlocului, îmbunătăţindu-vă astfel postura. Rănile se vindecă mai repede dacă sunt ţinute strâns (gândiţi-vă la rana produsă de o tăietură la deget; dacă ţineţi palma deschisă, cu degetele răsfirate, sângele curge mereu, daca închideţi pumnul şi ţineţi rana strânsă, sângerarea se va opri mai repede) şi veţi fi surprinsă ca nu veţi mai simţi rana şi nu vă va mai “arde” deloc tăietura atunci când veţi fi mereu în mişcare. Simpla mişcare de aplecare pentru a lua bebelusul în braţe poate să deschidă rana, ceea ce nu este uşor de suportat. Astfel, un chilot postnatal ajută ca rana să rămână închisă şi cât mai strânsă şi vă dă mai multă încredere în voi să vă puteţi desfăşura activităţile zilnice, care vi se vor părea foarte dificile după naştere, în ciuda faptului că înainte erau uşor de rezolvat.

chilot postanal

Un alt beneficiu evident al chilotului postnatal este efectul imediat de slăbire şi îmbunătăţire a posturii. Chilotul postnatal susţine musculatura abdominala şi ajută la recuperarea rapidă, iar majoritatea femeilor care l-au purtat dupa naştere ne spun că s-au recuperat şi au slăbit mult mai repede. În plus, hainele se vor aseza mult mai bine pe corp şi vă vor da mai multă încredere în voi.

Centura postnatala reglabilă face parte din aceeaşi gamă şi are ca principale beneficii:
* Ajută la refacerea muşchilor abdominali.
* este recomandata a fi purtată nu doar după cezariană, ci şi după operaţii toracice sau abdominale, rupturi ale coastelor, contuzii ale cutiei toracice, pentru corectarea staticii coloanei vertebrale, sciatică sau hernie de disc.
* Permite aplicarea şi schimbarea uşoară a pansamentului.
* Asigură presiune uniformă, nu îngreunează respiraţia chiar dacă este aplicată strâns.
* Purtată dupa naştere ajută la refacerea peretelui abdominal.

Sutienele şi bustierele pentru alăptare

În luna a 8-a de sarcină, sânul  va avea aproximativ aceeaşi dimensiune pe care o va avea şi la 8 săptămâni după naştere, aşa că acesta este momentul potrivit să alegeţi un sutien sau o bustieră pentru alăptare.

Bustierele sunt un produs doi într-unul! Bustiera fără sârme poate fi purtată şi în perioada sarcinii, şi în timpul alăptării. Împletitura de microfibre din care este alcătuită este moale şi lasă pielea să respire, fiind foarte plăcută la atingere. Poate fi purtata atât ziua, cât şi noaptea, iar design-ul special face ca alăptarea bebeluşului să se facă foarte uşor prin coborârea cupei. Bustiera Seamless pentru alăptare: are cupe preformate ce se lărgesc pe măsură ce sânii se măresc în dimensiune şi un sistem uşor de deschidere a cupei pentru alăptare. În plus, nu are nicio cusătură.

Bustieră cu funcţionalitate dublă (pentru perioada de sarcină şi pentru alăptat)

Bustieră cu funcţionalitate dublă (pentru perioada de sarcină şi pentru alăptat)

Sutienele pentru alaptare se găsesc într-o varietate de modele, în funcţie de forma şi mărimea sânului. Pentru cupele mici (A-C) există un singur model, cu o cupă triunghi, fără sârme, care îmbracă tot sânul (inclusiv pe lateral), cum ar fi modelul Fleur care vă asigură confortul necesar, o alăptare uşoară şi, în plus, un look romantic (nu că ne-ar fi gândul la asta, evident 😀 )

sutiene pentru alaptat

Pentru cupele mari (C-J) se găsesc atât variante cu sârme, cât şi fără, atât cu burete, cât şi fără. La Anita Maternity găsiţi şi sutiene din bumbac organic 100%, dar şi sutiene din microfibră, mai ales dacă sunteţi genul sportiv şi sunteţi obişnuite cu genul acesta de material. [Paranteza mea: până anul acesta nu credeam că voi putea purta vreodată sutien din microfibră, eram obsedată de bumbac. Asta până am observat că la activităţi sportive, drumeţii dar şi într-un mediu urban canicular, sutienul din microfibră este mult mai confortabil pentru că scoate transpiraţie la suprafaţă, nu îl simţi ud lipit de piele.]

Cele mai multe sutiene sunt fără cusături pentru un confort sporit, au o deschidere mare pentru o alăptare optimă, un clips pentru deschidere uşoară cu o singură mână şi bretele reglabile.

În încheiere, aş vrea să ştiu dacă aţi purtat după naştere vreun brâu/centură de compresie/chilot postnatal şi dacă v-a fost de ajutor. Medicii v-au recomandat sau contra-recomandat un asemenea obiect?

 

Save

Save

Trei evenimente pentru copii şi părinţi în week-end

Sâmbătă, 24 Septembrie, Orăşelul Cunoaşterii organizează prima ediţie din România a Bucharest Mini Maker Faire, “pentru a descoperi cum am evoluat de la „roata olarului” la „imprimanta 3D”. Bucharest Mini Maker Faire este un festival dinamic și interactiv al pasionaților de meşteşug şi tehnologie, care își propune să aducă la un loc creatori/inventatori din diferite domenii: meșteșugari, artiști, oameni de ştiinţă, ingineri și IT-iști de toate vârstele, pentru a face schimb de experientă, a învăţa și a descoperi împreună.” În plus e o ocazie bună să vizitaţi gratuit muzeul, deoarece nu se percepe taxă pentru intrarea la târg şi toate instalaţiile din Orăşelul Cunoaşterii vor fi deschise publicului.

Mai multe informaţii puteţi găsi pe site-ul muzeului şi pe pagina de Facebook a evenimentului. Programul primei ediții Bucharest Mini Maker Faire va fi de 8 ore (10.00 – 18.00) în care vizitatorii vor putea interacționa cu peste 20 de creatori expozanți.

Sâmbătă şi duminică, 24 şi 25 septembrie, la Impact Hub (Str. Halelor nr 5, Piaţa Unirii) are loc un târg dedicat părinţilor şi copiilor unde veţi cunoaşte unele dintre “cele mai bune proiecte romanesti pentru copii, pe muzica bună, la un brunch gourmet + 50 de branduri super-creative care înţeleg şi respectă inteligenţa copiilor la fiecare vârsta.” Târgul se numeşte Piua şi găsiţi mai multe informaţii pe pagina evenimentului. Vor avea şi multe ateliere faine pentru copii, noi ne doream la atelierul de benzi desenate sau la cel cu axa timpului organizate de Learning Hub, dar ni s-a schimbat puţin programul şi nu mai ajungem. Poate facem, totuşi, o vizită la târg duminică, sunt în căutare de cadouri mai altfel.

afis-piua

Duminică, de la ora 17.00, în Sun Plaza, are loc lansarea unui CD cu cântece pentru copii – dragonul Sunny îşi lansează primul lui CD. Evenimentul are loc la etaj în zona restaurantelor. “Timp de o oră copiii se vor bucura de muzică, proiecții, jocuri de luminițe colorate și numere speciale de dans, precum și de jocuri interactive. Cei mai voioși copii și cu chef de distracție vor câștiga albumul lui Sunny  şi vor avea parte de multe surprize și momente speciale!” Mai multe informaţii pe pagina evenimentului.

afis-sunny

(sursă pentru citate: comunicate de presă)

Care dintre cele trei evenimente vă tentează cel mai tare?

Save

Măgăruş-Urechiuş

Măgăruş-Urechiuş este o carte apărută la începutul verii editura Cartea Copiilor care m-a dus imediat cu gândul la Tina vrea să fie cea mai frumoasă fetiţă, apărută în 2012 la editura Paralela 45.

magarus_urechius_m

La fel ca în cartea Irinei Bogdan, şi aici avem un personaj (de data asta un măgar) care, prin comparaţie cu alt animal complet diferit, ajunge să fie nemulţumit de felul în care arată – nu-i mai plac urechile sale. Mergând din animal în animal şi cerând sfaturi, el ajunge să-şi poarte urechile ba lăsate în jos (cum îl sfătuieşte căţelul Codiţă), ba în lateral (cum îl sfătuieşte oaia Miţa), ba în faţă (cum îl sfătuieşte purcica Marcela), dar are parte doar de tot felul de accidente nefericite, căci, evident, urechile măgarului nu sunt făcute să stea decât în sus.

magarus_urechius_03

În cele din urmă vrăbiuţa Mia îi spune pe şleau să-şi ţină urechile în sus ca măgarii, deoarece el nu e nici câine, nici oaie, nici purcel. Măgăruş-Urechiuş îşi îndreaptă urechile şi redevine fericit şi mulţumit de sine, în special după ce o fetiţă îl complimentează pentru urechi. Cred că aş fi preferat un alt final: ca măgăruşul să-şi dea singur seama de propria lui frumuseţe şi să nu aştepte o confirmare exterioară pentru a se simţi mai bine dar, pe de altă parte, putem discuta cu copiii, pornind de la finalul cărţii, despre modul în care percepţia lumii ne afectează percepţia noastră de sine, dar şi despre modul în care comparaţia cu alţii dăunează modului în care ajungem să ne privim pe noi înşine.

magarus_urechius_04

Dacă Tina se adresează mai mult fetiţelor, cred că Măgăruş-Urechiuş va rezona mai mult cu băieţeii. Recomand pentru 3-6 ani, deşi eu i-am citit-o acum, la aproape 8, şi i-a plăcut.

Save

Trusa medicală a Elizei

Şi când spun “a Elizei”, nu mă refer la ce ţin eu în trusa medicală pentru ea, ci ce trusă medicală are ea, pe care o poate folosi şi fără acordul unui adult, pe care o ia în bagaj când pleacă în excursii/tabere/la bunica/la tatăl ei.

Începând de anul acesta am considerat că Eliza este suficient de mare să aibă o trusă medicală minimală de care să poată dispune atunci când are nevoie. M-am gândit că asta îi va da un sentiment de încredere în abilitatea ei de a lua anumite decizii şi a folosi anumite produse. O să vedeţi că nu conţine cine ştie ce trusa respectivă, dar ea este încântată s-o aibă şi să decidă singură când şi ce anume să folosească.

dscn8402

Conţinut:

  • plasturi cu desene animate
  • Arnikids – un unguent pentru vânătăi, zgârieturi superficiale, mâncărimi.
  • Fenistil – pentru usturimi, mâncărimi uşoare
  • After Bite Kids – e un fel de creion roll-on cu o soluţie pentru pişcături de insecte
  • Baneocin pudră – pentru julituri
  • Vibrocil – pentru nas înfundat. Eliza răceşte foarte rar şi de cele mai multe ori doar i se înfundă nasul. Ea decide când să-şi pună picături şi când nu, în special noaptea la culcare.
  • Tantum Verde bomboane de supt – pentru usturimi în gât. Nu prea e cazul, foloseşte foarte rar.
  • vara, mai are în trusă şi un spray anti-ţânţari (Autan, Off)

După cum vedeţi, nu am inclus propriu-zis medicamente, de care nici nu prea folosim, de altfel. Când merge la bunica/la ţară, mai are, separat, şi un Nurofen pentru copii doar pentru cazuri de absolută urgenţă (şi doar eu decid dacă îi poate fi administrat sau nu), nişte prebiotice/probiotice în caz de probleme intestinale (Lactacare), pliculeţe de Smecta şi tablete de vitamina C pentru copii (fie Redoxon – jeleuri, fie nişte tablete de Vitamina C de la Amway). În rest, noi nu ţinem medicamente în casă şi deseori se întâmplă să fim luate pe nepregătite, însă eu prefer să cumpăr pe loc ceva dacă e nevoie decât să fac stocuri de tot felul de chestii. Mai ţin şi acum minte o sticluţă de Gâtuleţ fericit (un spray cu propolis pentru dureri de gât) care pur şi simplu a expirat în dulap fără să fie deschisă vreodată. O cumpărasem pentru că era la modă să ai în casă Gâtuleţ fericit şi Aburii naturii (o soluţie naturală pentru aerosoli) şi, deşi eu am folosit puţin din Aburii naturii pentru aerosoli, sticluţa de Gâtuleţ fericit a rămas neatinsă. O altă sticlă de sirop natural de tuse a ajuns şi ea la gunoi, idem nişte fiole pentru aerosoli din care luasem mai multe pe principiul “să fie în casă”.

Toamna mai avem în casă pentru a ne pregăti de anotimpul rece şi diverse vitamine. Anul acesta mergem pe Cavit Imun şi Minimarţieni jeleuri, însă anul trecut i-am luat un sirop cu care i-a mers foarte bine – Floradix KinderVital (acum nu ştiu dacă de la sirop n-a răcit deloc sau pur şi simplu am avut noroc). Mă tot gândesc dacă să cumpăr şi anul acesta, mai ales având în vedere că nu e chiar ieftin.

Voi ce aveţi în trusele medicale, ale copilului, ale voastre, cele pentru călătorie? Ce vitamine/preparate naturiste le daţi la început de an şcolar pentru a stimula imunitatea?  Menţionez că nouă nu ne place cătina sau propolisul, aşa că nici vorbă de preparate de imunizare pe bază de aceste două produse, Eliza le refuză categoric şi nici n-o învinovăţesc, şi mie mi se par groaznice la gust. Deocamdată ne mai imunizăm cu sucuri proaspăt stoarse din fructe mai mult sau mai puţin de sezon şi jeleurile mai sus menţionate.

Save

Save

NARATIV – Festivalul de lectură pentru copii

Finalul de septembrie şi începutul de octombrie e bogat în evenimente pentru copii, nici nu ştii unde să te duci mai întâi! Numai săptămâna asta cred că vă voi anunţa de încă trei dintre ele, în afară de acesta de azi, şi anume, cea de a doua ediţie a festivalului de lectură NARATIV!

Pe 24-25 septembrie și pe 1-2 octombrie 2016, la Școala Centrală din București (Strada Icoanei, nr. 3-5), copiii vor descoperi că cititul poate fi cea mai frumoasă aventură

Narativ [2016] - newsletter cs5

Toate cele peste 100 de activități din cadrul NARATIV sunt complet gratuite. Pentru înscrieri, accesaţi site-ul www.narativ.ro, de unde veţi afla şi calendarul integral al activităţilor.

Din ce mi-a atras mie atenţia şi aş vrea să particip:

“Mami/ tati, spune-mi o poveste! Da’ să fie inventată de tine!” Dacă ai auzit asta de nenumărate ori și ești în căutare de inspirație pentru povești de adormit copiii, atunci probabil că ar trebui să vii la atelierul de storytelling pentru părinți, „Povești de adormit copiii”, susținut de scriitoarea Adina Rosetti, sprijinit de SLoop și SLooP FRULii. El este inspirat de volumul De ce zboară vrăjitoarele pe cozi de mătură, apărut cu sprijinul SLooP la Curtea Veche Publishing în 2016.

Te așteptăm la Școala Centrală București (Str. Icoanei, nr 3-5) pe 25 septembrie și pe 2 octombrie de la ora 11.00 până la ora 13.00, unde scriitoarea Adina Rosetti le va dezvălui părinţ­ilor cum pot să construiască povești originale pentru a răspunde la nesfârșitele „de ce-uri” ale copiilor, cum să facă fa­ţă întrebărilor fantastice de toate felurile și cum să-și provoace inspiraţ­ia atunci când se ascunde cu încăpă­ţânare.

 

 

Save

Save

Save

Save

Ora de poveste cu Ada

Pe Andreea Demirgian (Ada) o știu de mulți ani, este, probabil, cel mai vechi blogger de parenting din România (sau unul dintre ei). O citesc cam de când am început și eu să scriu, până atunci nu știam de existența acestor tipuri de bloguri. Ada a fost și este un blogger foarte curajos, a abordat multe subiecte spinoase și a avut mereu o abordare echilibrată în felul în care și-a crescut fetele. Este unul dintre foarte puținii bloggeri care n-au picat în capcanele extremismului părintesc. A publicat și a tradus cărți și a fost mereu o promotoare a literaturii de calitate pentru copii. Acum doi ani, Ada s-a mutat definitiv în Canada. Înainte să plece mi-a dăruit o sacoşă mare cu rochiţe superbe pentru Eliza, câteva le mai am şi acum, încă le mai poartă Eliza, iar rochia pe care a purtat-o Irina în prima ei zi de şcoală este printre preferatele Elizei.

Mi-e dor de Ada în blogosferă. Deşi mai scrie pe blog şi povesteşte experienţele ei din Canada, mi-e dor de încă o mamă echilibrată care să mai pună punctul pe i din când în când, care să scrie lucruri frumoase şi personale şi care să nu abordeze subiecte-clişeu de care ne-am plictisit cu toţii doar pentru trafic. Însă Ada luptătoarea pe care o cunoşteam eu nu s-a lăsat şi a reuşit să-şi impună vocea în online şi altfel – într-un mod mai concret de data asta. A început să înregistreze poveşti. Are o voce splendidă, făcută special pentru aşa ceva, în fond a lucrat ani de zile în radio şi are atât timbrul cât şi intonaţia perfecte pentru a le citi, de departe, poveşti copiilor noştri. Poveştile ei nu sunt doar poveşti citite, că pe asta am putea s-o facem cu toţii dacă am vrea. Poveştile ei au efecte sonore plăcute, sunt înregistrate la o calitate superioară şi reuşesc să-ţi capteze atenţia şi să te farmece. Până să-i pun două dintre poveştile Adei, eu aveam impresia că Elizei nu-i place să asculte poveşti înregistrate de altcineva – chiar vara asta am donat unei grădiniţe o sacoşă de CD-uri cu poveşti care aveau un strat de praf gros de un deget pe el deoarece mereu a refuzat să le asculte. Dar după ce a ascultat două poveşti înregistrate de Ada, mi-a zis: “chiar acum să-i scrii Adei să ne mai dea poveşti.” Una dintre poveştile ascultate, Zâna Măseluţă şi Zâna Căriuţă, este despre o fetiţă care se duce la baie şi se preface că se spală pe dinţi şi apoi îşi minte mama că s-a spălat. Mă tem că şi Eliza se cam încadrează la categoria asta, fie nu se spală deloc, fie bâzâie de două ori cu periuţa şi gata. Şi Zâna Căriuţă se cam pregăteşte să-şi facă un culcuş confortabil în gura ei, lucru care mă scoate din minţi (şi mă arde la buzunar la dentist). Iată şi un preview, ca să vă convingeţi că merită s-o cumpăraţi:

Poveştile Adei nu sunt scumpe – cu 10 lei puteţi cumpăra o poveste, cu 35 de lei puteţi cumpăra 4 poveşti, iar cu 100 de lei 12 poveşti. Le veţi primi pe email în format mp3 să le puneţi pe stick sau pe CD şi să le luaţi cu voi unde doriţi. Iar dacă credeţi că sunt scumpe, vă invit să citiţi acest articol: Cât costă o poveste şi veţi vedea că nu sunt scumpe deloc.

Pe Ada o găsiţi pe Soundcloud, unde are şi demo-uri ale poveştilor dar şi poveşti care pot fi ascultate integral. Vă invit să vă uitaţi pe contul ei, să ascultaţi începuturile ei de poveşti şi să-mi spuneţi care credeţi că le-ar plăcea copiilor voştri, iar peste trei zile (pe 23 septembrie) voi alege un cititor care va primi pe email 4 dintre poveştile ei (echivalentul unui abonament pe o lună), printre care şi povestea cu Zâna Măseluţă şi Zână Căriuţă. Mulţumim, Ada, pentru poveştile tale!

A fi mamă divorţată nu este o tragedie

Zilele trecute am văzut o reclamă care m-a uimit puţin şi nu prin conţinut, ci prin curajul brandului respectiv de a aborda acest subiect. În mai toate reclamele (cu foarte puţine excepţii), vedem doar familia clasică (mamă, tată, copil), fericită, strânsă la masă, făcând activităţi împreună şi creând, în general, impresia falsă că doar familiile astea sunt cele fericite, perfecte şi acceptabile din punct de vedere social. Evident, că familia perfectă formată din mamă, tată şi copii este un deziderat dar adevărul este că în viaţa reală nu e aşa, şi că există tot felul de familii: părinţi unici, părinţi divorţaţi, familii recompuse, copii crescuţi de bunici sau de unchi şi mătuşi şi aşa mai departe.

Aşa că m-am gândit să fac o excepţie de la regula mea că nu îmi expun viaţa personală pe blog şi, de dragul mamelor care îmi scriu în privat disperate, amîndrăznit să afirm sus şi tare că a fi mamă divorţată nu este o tragedie. Da, nu e o fericire, nici măcar o încântare să fii divorţat/separat de partener. Este ceva dificil şi traumatizant pentru ambii parteneri şi, în special, pentru copii, mai ales dacă relaţiile dintre părinţi sunt încordate, şi este groaznic de greu pentru părintele rămas cu toate responsabilităţile. Dar NU, nu este o tragedie şi trebuie să încetăm să mai privim lucrurile în această manieră şi să ne victimizăm, indiferent care a fost motivul separării sau care dintre parteneri a decis să încheie relaţia.

– în primul rând, ca mamă divorţată, ai ocazional week-enduri în care eşti singură, copiii fiind la tată. Week-endurile astea nu sunt pentru a ne da de ceasul morţii că nu sunt copiii cu noi, ci sunt pentru relaxare, pentru mers la teatru, la club, la film, la o cafea cu prietenele, sunt pentru stat în pat până târziu, pentru privit filme până la epuizare, pentru citit, pentru mâncat chestii pe care nu le găteşti când sunt copiii acasă, pentru plecat din oraş cu prietenii sau cu un nou partener, sunt pentru TINE. Sunt week-enduri de relaxat pe care le meriţi pentru că în rest eşti full-time parent, aşa că nu ţi le refuza. Copiii trebuie să meargă la celălalt părinte unde vor fi bine pentru că şi el are aceleaşi drepturi şi responsabilităţi ca şi tine (asta dacă nu există probe clare contrarii, în afară de faptul că eşti tu convinsă că nu se va descurca). Chiar dacă iniţial nu se descurcă, va învăţa. În acelaşi timp, va trebui să înveţi şi tu să accepţi că acolo sunt alte reguli, alte ore de culcare, alte concepţii despre alimentaţie, dulciuri şi programe tv la care are voie să se uite. Relaxează-te şi nu mai încerca să controlezi totul.

– copilul are parte de mult mai multe experienţe iar unele pot fi total diferite de ce poţi sau vrei să îi oferi tu. Indiferent că fostul partener are o stabilitate financiară mai mică sau mai mare decât a ta, ceva-ceva tot îi va oferi copilului. De la o ieşire în parc la vacanţe în străinătate, experienţele pot varia. E de înţeles că te va frustra atunci când îi va oferi mai mult decât ce poţi tu şi copilul îţi va reproşa, dar este părintele copilului şi are acest drept, ar trebui să fii mulţumită că îl include şi pe copil şi atât. Copiii cu părinţi divorţaţi vor avea de două ori mai multe vacanţe, de două ori mai multe cadouri de ziua lor şi de Crăciun şi de două ori mai multă prezenţă a părinţilor în viaţa lor la anumite evenimente. Asta nu poate fi de rău (atât timp cât acest lucru este posibil, desigur). Înghiţiţi-vă eventualele reproşuri faţă de fostul partener (cu excepţia momentelor în care starea emoţională sau de sănătate a copilului poate fi pusă în pericol) şi lăsaţi-i să facă ce vor cu copiii şi să-i ducă unde vor. Nu e treaba voastră ce se petrece cât timp sunt cu celălalt părinte – de altfel, eu nu o întreb niciodată pe Eliza ce face când e la tatăl ei, dacă îmi povesteşte ea voluntar e ok, dacă nu, iarăşi e ok. Atât timp cât am încredere că nevoile ei de bază sunt îndeplinite şi ea este în siguranţă, mai departe nu mă interesează. O singură dată am stat stresată, astă-vară când au fost plecaţi cu cortul la munte, pentru că era prima oară când plecau împreună undeva, însă am încercat să am încredere că totul va fi ok.

– pensia alimentară pe care o primeşti, fie că e mare, fie că e mică, este strict pentru copil. Indiferent de starea finanţelor tale personale, pensia trebuie să fie cheltuită exclusiv pentru copil. La Eliza pensia este pentru îmbrăcăminte, încălţăminte, cărţi de citit, manuale, abonament la gimnastică, la înot, analize medicale, ochelari de vedere, dentist, excursii, tabere, şcoală etc. Îi pot oferi uneori ceva mai multe lucruri pentru că am o sumă care îi este destinată în exclusivitate, chiar dacă şi eu completez destul de mult, evident.

– cel mai sensibil subiect cred că se referă la sărbătorile petrecute alternativ. Eu n-am absolut nicio problemă cu asta, nu sunt extra-dramatică în general, dar ştiu că sunt mame care nici nu concep să nu aibă copiii de Crăciun, de Paşti sau de alte sărbători specifice cultului religios din care fac parte sau specifice familiei respective. Când Eliza e plecată de Crăciun la tatăl ei, facem bradul înainte, îi dau cadourile fie înainte, fie după, ne facem de cap cu dulciuri multe, construim căsuţa de turtă dulce sau vizităm târgul de Crăciun/Regatul lui Moş Crăciun înainte şi, în general, sărbătorim când vrem noi. Nu trebuie să fie neapărat 25 decembrie ca să serbăm Crăciunul, oricum la cât de comercială a devenit sărbătoarea asta, putem să decidem noi când vrem să fie. Când copilul nu e acasă de sărbători, profită ca să te odihneşti, să mănânci mâncare comandată sau să te duci să mănânci pe la alţii fără să găteşti ca nebuna (sau poate vrei să găteşti ceva mai ciudat pe care copilul n-ar pune gura), să te bucuri de momente în doi cu noul partener (dacă există) sau să mergi la petreceri de adulţi unde nu trebuie să ai grija copilului. Sunt momente normale care te vor umple de energie pentru noi provocări, şi nu momente în care să plângi în pumni şi să te încarci de vinovăţie. Rade liniştită toate dulciurile din pom, bea nişte cocktailuri sau fă o escapadă la munte/mare dacă ai chef. Vinovăţia nu are ce căuta în ecuaţie şi nici disperarea după copil, nu rataţi, nici el, nici tu, vreo experienţă sau moment de bonding unic în viaţă. Şi celălalt părinte are aceleaşi drepturi ca voi, respectaţi-i-le!

– şi nu în ultimul rând, pentru a vă menţine sănătatea mintală, dar şi demnitatea: nu îl vorbiţi de rău în faţa copilului pe fostul partener şi nu-i criticaţi alegerile de viaţă dar nici nu-l acoperiţi/scuzaţi atunci când nu-şi îndeplineşte obligaţiile faţă de copil (eu aici am greşit puţin, la partea cu scuzatul şi acoperitul, până am citit-o pe Francoise Dolto şi mi-am dat seama că nu e bine pentru copil, deoarece va creşte cu impresia că e el de vină pentru că celălalt părinte nu îl sună, nu-l vizitează şi nu-şi asumă anumite responsabilităţi). Nu deveniţi excesiv de solicitantă în relaţia cu fostul partener (indiferent că e vorba de timp, bani sau disponibilitate), ci încercaţi pe cât posibil să vă păstraţi independenţa. Pe termen lung, acest lucru va fi mult mai benefic atât pentru voi, cât şi pentru copil. Ştiu cupluri separate în care fostul soţ contribuie cu foarte mulţi bani dar are în schimb pretenţii la cum să-şi trăiască viaţa fosta soţie, lucru care mi se pare foarte nedrept, ba chiar abuziv, aşa că mai bine vă descurcaţi cum puteţi, fără să depindeţi de fostul partener (în special financiar).

Este evident că sfaturile de mai sus nu sunt pentru cei care au încheiat o relaţie abuzivă sau vătămătoare în vreun fel pentru copil şi mamă, caz în care nu se aplică. Dar dacă încă mai sunteţi la nivelul la care măcar vă daţi bună ziua cu fostul partener şi acesta se interesează măcar ocazional de copil şi vă virează la timp pensia alimentară, eu zic că puteţi să vă vindecaţi în timp de trauma divorţului şi să afirmaţi şi voi că a fi mamă divorţată nu este nici pe departe o tragedie.

Două veşti bune de la Itsy Bitsy FM

Am primit zilele astea două informaţii de la Itsy Bitsy FM care ar merita distribuite să ajungă la cât mai mulţi părinţi, dar într-un mod corect şi nu sub formă de titluri bombă de cancan, care mai şi induc în eroare.

În primul rând, deşi am fost sceptică, se pare că iniţiativa “1 Iunie zi liberă” pare să aibă şanse mari de succes. Propunerea legislativă a fost votată în Senat cu o majoritate covârşitoare de voturi. Conform procedurii parlamentare, propunerea merge acum la Camera Deputaților spre dezbatere și aprobare. Atenţie! Nu a fost aprobată încă modificarea legii, indiferent ce susţin site-urile cu titluri-capcană. Mai e o bucată de drum până acolo. În plus, atât timp cât 1 iunie nu e zi liberă şi de la şcoală, mai există un hop de trecut. Mă întreb cum va fi primită legea în rândul celor care nu au copii, deoarece poate părea discriminatorie. Sunt curioasă să aflu şi părerea unor persoane fără copii, aşa că dacă am şi cititori fără copii, îi rog să îmi împărtăşească opiniile lor: cum v-aţi simţi ca voi să staţi la birou şi colegii cu copii să aibă liber?

În al doilea rând, ieri, membrii CNA au aprobat difuzarea la radio şi TV, în calupurile publicitare, a mesajului propus de grupul de iniţiativă format din Itsy Bitsy şi Autoritatea Naţională pentru Protecţia Dreptului Copilului şi Adopţie: “Pentru sănătatea emoţională a copilului dumneavoastră, petreceţi cât mai mult timp cu el.” Atenţie! Nu vă aşteptaţi să găsiţi mâine pe tv mesajul! Urmează o dezbatere publică de o lună şi abia apoi va fi pus în aplicare. Sunt curioasă să ştiu ce părere aveţi şi voi despre acest mesaj difuzat la tv. Este util, nu este, are şanse să obţină rezultate reale?

visual-itsy-bitsy

Puteţi sprijini aceste iniţiative şi dând like paginii 1 Iunie Zi liberă şi urmărind informaţiile postate acolo. Şi atenţie la cum citiţi toate ştirile de acest gen. În general dacă un titlu sună prea frumos să fie adevărat, probabil că nu e! 😀


Save

Ce stilouri folosesc copiii voştri?

Vă spun de la început că eu sunt complet împotriva pixului Pilot Frixion la clasele mici (pregătitoare – clasa întâi). În primul rând că nu sunt 100% sigure (la temperaturi mari/scăzute, scrisul fie se şterge, fie reapare), iar în al doilea rând, un caiet impecabil nu arată deloc evoluţia copilului. Eu vreau caiete cu “purceluşi”, nu caiete unde s-a şters orice urmă de greşeală. Vreau să văd cum a evoluat pe parcursul semestrului, ce anume a corectat şi ce nu. De la clasa a doua încolo, poate scrie cu orice, inclusiv cu Frixion, însă eu am momentan o mică obsesie cu stilourile.

Astfel, când s-a pus problema să-i cumpăr unul, am cerut şi eu sfatul unui coleg de serviciu cu copil mare, cu care mă mai sfătuiesc eu uneori pe teme de şcoală. Şi colegul respectiv mi-a recomandat o marcă de stilouri de care m-am îndrăgostit pur şi simplu. Moft, desigur, căci cu mult mai puţini bani, aş fi putut cumpăra de la noi un stilou respectabil. Dar m-am făcut luntre şi punte şi, cu ajutorul unei colege din Austria, i-am cumpărat Elizei un stilou Lamy special conceput pentru începătorii într-ale scrisului (cel din lemn). Un pic mai gros, foarte uşor, cu o peniţă care alunecă pur şi simplu pe hârtie. A fost stiloul drag al Elizei la pregătitoare, l-a ros bine şi i-a rupt niţel capacul, dar peniţa încă scrie impecabil. E aproape imposibil să distrugi peniţa acestui stilou, pentru că scrie atât de uşor că nu e nevoie să apeşi. Partea proastă e că dacă nu cumperi şi adaptorul pentru cerneală, nu găseşti rezerve de cerneală potrivite pentru că nu merg rezervele de la noi din comerţ, ci doar cele marca Lamy. Noi am avut şi adaptor la el şi Eliza a învăţat cuvinte precum “cerneală” şi “călimară”.

DSCN8358

Piticul a continuat să facă furori în capul meu şi anul acesta, aşa că am rugat-o iar pe colega din Austria să mă ajute, şi i-am comandat Elizei un alt Lamy, pentru avansaţi. E cel cu capac portocaliu din poză, cu o peniţă ceva mai subţire, care scrie la fel de uşor. De data asta am comandat şi o grămadă de rezerve pentru că acest Lamy nu are adaptor pentru cerneală (dar sper să-i cumpăr). Înţeleg, oricum, de la colegul meu că s-ar mai găsi ocazional produse Lamy şi la Diverta, dar nu am intrat în magazine să caut.

Am cam stat cu emoţii să nu-l piardă sau să nu-l strice, aşa e când cumperi ceva mai scump şi probabil de aceea mulţi părinţi nu investesc în instrumente de scris calitate, însă n-a fost cazul, Eliza a fost foarte atentă cu rechizitele în cei doi ani de şcoală şi nu a pierdut sau stricat nimic. Din arsenalul ei de stilouri mai fac parte un stilou cu prinţesa Sofia (15 lei din Cora) care e îngrozitor de prost şi zgârie pe hârtie şi două stilouri vechi, găsite pe la bunici, de pe vremea când era mătuşa ei, Miha, la şcoală (stilouri cu pompiţă 🙂 ). Cred că mătuşa ei e pasionată de stilouri pentru că e singurul om pe care îl cunosc care deţine un stilou şi încă unul foarte scump pe care îl şi foloseşte 😀

Voi ce stilouri aţi cumpărat copiilor? Ce părere aveţi de stilou vs Pilot Frixion?

Save

Save

Save

Recomandări de lectură pentru 10-12 ani

Parte din “meseria” de blogger de carte pentru copii constă şi în încercarea de a te menţine mereu la curent cu noile apariţii, cu “trendurile”, cu ce se citeşte şi ce nu, ce prinde la public şi ce nu, ce carte provoacă cea mai mare agitaţie sau controversă şi ce carte e cea mai iubită de o anumită generaţie. Valurile vin şi trec şi foarte multă literatură pentru copii e “episodică” – ce le-a plăcut copiilor în 1960 nu va fi niciodată acelaşi lucru cu ce le va place în 1990, în 2000, în 2018 sau în 2016.

Părinţii şi profesorii se plâng că, în ziua de azi, copiii nu mai citesc. Nici nu sunt surprinsă, în condiţiile în care lista de lecturi include în continuare clasici cu cărţi, nu zic, frumoase, dar care nu trezesc nicio emoţie în cititorul de azi. Eu în preadolescenţă mă pierdeam cu orele în cărţi de aventuri, iar Winnetou, Steaua Sudului (Jules Verne), Cireşarii, Racheta albă, Prinţ şi cerşetor, Aventurile lui Nils Holgersson, Dracula (pe care n-ar fi trebuit s-o citesc 😀 ) mi-au înflăcărat imaginaţia şi m-au făcut să-mi doresc mistere, călătorii şi provocări. Dar realitatea este că nu aveam alţi stimuli şi altă ocupaţie. Nu aveam jocuri pe calculator, televizor, seturi creative şi nici locuri de ieşit prea multe, astfel încât să fiu distrasă de la citit. Copiii din ziua de azi au şi nu e nimic rău în asta. În societatea în viteză în care trăiesc ei nu ne mai putem aştepta să-i impresioneze cărţi precum Micuţele Doamne sau Secretul mulţumirii.

Şi atunci ce facem? Atunci apelăm la cărţi scrise de autori contemporani lor, cu limbaj ceva mai aerisit, cu subiecte poate mai captivante. Romane care fie redau realitatea lor cunoscută (gen jurnalele unor “puşti” în care povestesc ce probleme au la şcoală şi în familie) sau care le oferă ceva în plus faţă de realitatea lor imediată (cărţi “poliţiste”, cu diferite mistere sau cărţi cu elemente ştiinţifice sau ştiinţifico-fantastice).

Şi dacă tot am făcut analiza motivelor pentru care ni se pare nouă că nu mai citesc copiii din ziua de azi, iată şi câteva recomandări de cărţi pe care le puteţi oferi cadou copiilor de 10-12 ani cu convingerea că sunt cele mai mari şanse să fie atraşi de ele dacă nu le oferiţi ca atare ci însoţite de încă ceva care să le capteze atenţia. Titlurile sunt alese aleatoriu de la mine din bibliotecă.

Laboratorul de înaltă tensiune – editura Nemi – “un roman cu electromagneţi, alarme pentru hoţi şi alte dispozitive pe care le puteţi construi şi voi”  – cartea chiar are şi sfaturi despre cum pot copiii construi diverse circuite amuzante. Puneţi-o alături de un joc de construit ceva electric (cum e soneria din imagine) şi o să aveţi un cadou distractiv şi interesant pentru un copil de 10-12 ani (indiferent de sex!) Eu am citit-o şi e carte simpatică pentru copii care mi-a adus aminte de Castelul fetei în alb (Cireşarii vol 2). Copii inventatori, descurcăreţi, o fată la ananghie, un domeniu misterios şi o salvare spectaculoasă – cartea are tot ce-i trebuie pentru a place unui copil de 9-12 ani, plus ceva pe lângă (indicaţii despre cum să faci diverse instalaţii/experimente). Dacă le place, se vor face periodic la Casa Experimentelor din Bucureşti diverse evenimente legate de carte.

DSCN8026

George şi codul indescifrabil – editura Humanitas şi, de altfel, toată seria cu George scrisă de Lucy şi Stephen Hawking. Nu cred că există copil să nu fie pasionat de secretele universului, iar o asemenea carte, însoţită de un bilet la Observator sau o ieşire împreună cu cei de la Ia cu stele pentru observaţii astronomice cred că i-ar stârni şi mai mult interesul.

DSCN8030_2

Misterul din Hanul Pungaşilor – editura Corint Junior, o carte “poliţistă” pentru copiii care ar devora oricând un mister de calitate. Oferiţi cartea alături de un joc cu detectivi sau de o vizită la un Escape room pentru copii. În mai toate marile oraşe s-au deschis aşa ceva – camere misterioase în care trebuie să rezolvi diverse enigme ca să poţi ieşi. Evident, timpul în care reuşeşti să evadezi contează foarte mult!

DSCN8028

Nesfârşita goană după elefant – editura Corint Junior, o carte pe care am ales-o subiectiv pentru că îmi aduce aminte de preferata mea din copilărie (De la PortSaid la Mombasa de Henryk Sienkiewicz) dar şi pentru că mulţi copii ar face orice pentru a avea sau a-şi proteja un animal de companie şi s-ar putea identifica cu Tad şi Cissie, cei doi mici aventurieri care caută un loc sigur pentru a-şi ascunde elefantul (unul real!). Nu ştiu ce aţi putea pune lângă această carte, poate doar o lecţie despre cum animalele sălbatice nu sunt făcute să ne distreze pe noi în captivitate, şi în special elefanţii care sunt foarte chinuiţi de braconieri pentru fildeş, în circuri sau grădini zoologice unde nu au suficient spaţiu sau în ţările în care se oferă turiştilor plimbări pe spatele elefanţilor.

DSCN8064

Jurnalul unui tocilar – editura Litera, sau oricare altă carte din categoria asta (Jurnalul unui puşti, Povestea unui omuleţ din clasa a patra etc) În cartea de faţă, Phil (12 ani), “tipul clasic de tocilar”, se apucă de scrimă pentru a atrage atenţia asupra lui şi chiar reuşeşte să devină campion. O carte din care copiii pot învăţa cât de multe beneficii le poate aduce practicarea unui sport. Oferiţi cartea împreună cu bilete la un meci de scrimă sau un curs demo de scrimă – copiii vor fi fascinaţi de frumuseţea, graţia şi eleganţa acestui sport.

Copiii voştri de 10-12 ani ce mai citesc?

Save

Save

Save

Save

Save

Save